Leon Chirila
Lume, lume, la sfârşitul acestei săptămâni veţi fi martorii unui eveniment nemaiîntâlnit pe mapamond. Meteoritul tungus, bombele de la Hiroşima şi Nagasaki, aselenizarea au fost mici copii pe lângă congresul de fuziune a PNL cu PDL, „operaţiunea dreptei cea mai tare” de pe scena noastră politică de după 1989, cum deja o caracterizează unii dintre artizanii respectivei mişcări. Vor fi două partide într-unul, cum se zice, sau, dacă ţinem cont şi de audienţa în electorat, doi orfani se înfrăţesc. Am spus orfani pentru că PNL şi-a pierdut tatăl natural (Crin Antonescu), iar PDL era orfan de când i-a spus adio tătucul Băsescu. Ei, şi de-acum, după congresul de fuziune, PNL şi PDL se vor numi… PNL!
Ce înseamnă această mişcare „complexă”? Că săgeata PNL din pătratul albastru (sau galben, în funcţie de culoarea săgeţii) – unde a stat aproape două decenii şi jumătate, se mută într-un cerc lângă steluţele UE. La rândul său, trandafirul PDL – după doar şase ani de şedere tot într-un pătrat, dar cu colţurile rotunjite – se mută la…cimitir! Şi ca fuziunea prin mutare să fie cât mai plauzibilă, PNL se va muta, cu arme şi bagaje, din buricul târgului bucureştean, în Aleea Modrogan – unde va păşi pe…iarba verde de acasă (odată cu adoptarea imnului PDL), iar din punct de vedere doctrinar, a renunţat la liberalism pentru populism, adică se va muta, efectiv, în PPE.
Cum justifică autorii fuziunii toate aceste mişcări? Prin însuşi statutul pe care deja l-au creionat şi în care au fost prevăzute criterii „trăsnet” din valorile PPE: demnitate, libertate, dreptate, solidaritate, adică – după cum a ţinut să menţioneze Vasile Blaga
(PDL) – „toate criteriile pe care le-am avut până acum”! Iar Klaus Iohannis (PNL), lozincard din fire, ca să explice şi el marea operaţiune, declara despre noua făcătură politică: ”Acest partid este creat pentru a schimba România în bine! Partid pentru o viaţă mai bună, partid cu o gândire clară pentru deceniul care urmează!”. Numai că, dacă va fi acelaşi bine pe care l-au făcut toate partidele la un loc, după 1989, mai indicat ar fi să schimbe… lozinca, deoarece populaţia va şti mult mai bine, după 2020, ce atitudine să aibă faţă de un partid sau altul!
Mişcării politice la care au recurs PNL şiPDL i s-a mai spus fuziune prin mutare şi contopire şi din alte motive. De pildă, după cum au declarat adepţii operaţiunii, fuziunea este, deocamdată, „de formă”- adică doar… mutare, deoarece, în primul rând, va dura destul timp până când noul partid va putea fi înregistrat oficial. Aşa că orfanii amintiţi vor face o alianţă electorală pentru alegerile prezidenţiale – şi chiar pentru cele parlamentare, spun alţii. Iar un alt „ilustru” lider din grupul aliaţilor – inteligentul Gheorghe Flutur – ne lămureşte definitiv ce-i cu fuziunea: „Vom fuziona prin contopire!”. Adică, nu se vor amesteca de-a valma, ci paritar, „1 la 1!”. Doar fostul lider PDL – Emil Boc – a vrut să fie mai „raţional”, susţinând că numele PNL este nedrept cu foştii membri ai PDL, că denumirea noului partid trebuia să mai aştepte sau că alianţa este necesară dar „nu topirea PDL în PNL”! El, de fapt, ţine la copilaşul lui Traian Băsescu, susţinând şi acum că PDL ar fi făcut „reforme fundamentale ale statului român în cele mai grele perioade de după al Doilea Război Mondial” (!?! )
Ce ţi-e şi cu fuziunea asta prin mutare, topire şi… contopire!
