prof. Eugen Stănescu, cercetător ştiinţific principal
În ziua de 7 iulie 1917, a avut loc o luptă de aeroplane; pe 8 iulie a fost acalmie. Pe 11 iulie a început distrugerea adăposturilor inamice, care, în focul luptei, nici nu se mai cunoşteau. În ziua de 12 iulie 1917, era pregătită înaintarea infanteriei noastre, care nu trebuia să mai întâlnească niciun obstacol. Încetarea luptei a fost anunţată pe 15 iulie 1917. Seara, s-a comunicat plecarea de pe poziţii pentru a înlocui divizia a 80-a rusă, care fugise de pe front.
În ziua de 16 iulie, slt. Zăgănescu a fost însărcinat să ducă a doua zi, spre Dărăşti, două obuziere directoare. De aici au plecat spre Salcia, unde au instalat bateria pe poziţie.
De-abia instalaţi pe noua poziţie, li s-a comunicat că trebuie să plece. La 24 iulie a avut loc plecarea spre Tecuci. Frontul ruşilor a fost spart la Străjescu, unde au început marile atacuri ale armatei germane spre Mărăşeşti.
Referindu-se la luptele de la Mărăşeşti, Nicolae Zăgănescu consemna, la 23 iulie 1917, deci, cu o zi înainte de începerea marii ofensive, momentul în care se realiza amplasarea pe poziţie a pieselor de artilerie pe şoseaua Tecuci – Cosmeşti, simultan cu unităţile de infanterie ce ocupau poziţii pe stânga şi pe dreapta aceleiaşi şosele. O divizie întreagă a V-a (din care făcea parte n.r.) mai târziu avea să fie mult încercată în faimoasa bătălie a Mărăşeştilor ce îşi căpăta faima de Divizia de Fier.
La 25 iulie 1917, are loc o nouă instalare în poziţie, la mijlocul satului, unde i-a fost rănit grav calul (numit Crâmbu, de culoare sur).
La 27 iulie 1917, el a primit ordin să plece ca observator înaintat al întregului divizion.
Ulterior, observatorul a fost instalat în tranşeele de pe malul Siretului, iar apoi a fost mutat mult la dreapta de satul Străjescu, pentru a controla şi potrivi terenul cu harta, cu care nu era conform. De aici a efectuat reglarea bateriilor 1 şi 2, folosind ca reper biserica satului. Dar biserica din satul Străjescu şi pădurea Prisaca au luat foc din cauza proiectilelor trase asupra lor. Profitând de pânza protectoare de fum, câteva secţii de mitraliere, apoi şi infanteria, au înaintat în valuri de trăgători înspre liziera satului Doaga, care era atacată din dreapta şi aproape înconjurată de români. Lupta de infanterie a fost crâncenă, ţinând până noaptea târziu, nemţii având o mulţime de mitraliere.
Notele de campanie se încheie cu episodul gazării (cu gaze toxice) din ziua de 1 august 1917. În punctul de comandă al bateriei din satul Bucureştii Noi – pe Siret a explodat un proiectil cu gaze asfixiante. Sublocotenentul Nicolae Zăgănescu a fost salvat de sergentul Bucura Dumitru, care l-a luat în braţe şi l-a transportat la postul de prim ajutor din spatele bateriei unde a fost îngrijit de medicul divizionului. De aici a fost transportat cu autosanitara la Spitalul de armată din Bârlad. În acest tren s-a aflat şi căpitanul medic dr. Gogu Radian.
Notele de campanie ale sublocotenentului Nicolae Zăgănescu au 24 de file şi au rămas în manuscris, scrise cu cerneală neagră, iar coperta în creion. Ele se află în original în fondul documentar I.C. al Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova.
