D. Constantin
În ultima vreme, pe adresa redacţiei am primit mai multe sesizări din partea cititorilor noştri legate, exclusiv, de diverse probleme cu care s-au confruntat sau se confruntă în relaţia angajat-angajator, şi de pe urma cărora au avut de pierdut, de regulă, cei dintâi. În cele ce urmează, publicăm doar două astfel de cazuri, în speranţa că vom veni în ajutorul celor care, la un moment dat, se vor afla într-o situaţie similară.
* Decizie regretabilă. Cu ceva timp în urmă, o doamnă din Ploieşti a decis să-şi înceteze raportul de muncă la firma la care lucra “pe cale amiabilă”, adică fără să-i impună directorul. Motivul? “N-am avut dificultăţi cu colegii de serviciu, nici cu şefii, aşa că bine-ar fi să las loc de bună ziua, căci s-ar putea să mai trec pe-aici”, şi-a zis femeia. Decizie pe care, acum, o regretă amarnic întrucât, după cum avea să afle ulterior, prin motivul invocat nu poate beneficia de indemnizaţie de şomaj! Într-adevăr, la fel ca şi în alte cazuri prevăzute de Codul Muncii – precum încetarea activităţii prin demisie, din motive imputabile angajatului sau din cauza actelor de indisciplină ale acestuia – desfacerea contractului de muncă la solicitarea angajatului anulează dreptul acestuia de a beneficia de indemnizaţie de şomaj. După cum ne-a confirmat Cristina Stoichici, directorul executiv al Agenţiei Judeţene de Ocupare a Forţei de Muncă (AJOFM) Prahova, un astfel de drept îl au, între altele, persoanele aflate în una dintre următoarele situaţii: le-au încetat raporturile de muncă sau de serviciu din motive neimputabile lor; le-a încetat raportul de muncă în calitate de membru cooperator, din motive neimputabile lor; au întrerupt activitatea ca urmare a pensionării pentru invaliditate şi care, ulterior, au redobândit capacitatea de muncă şi nu au reuşit să se încadreze în muncă; le-a încetat mandatul pentru care au fost numiţi sau aleşi, dacă anterior nu au fost încadraţi în muncă sau dacă reluarea activităţii nu mai este posibilă din cauza încetării definitive a activităţii angajatului. Indemnizaţia de şomaj se acordă pe o perioadă de 6-9-12 luni, în funcţie de vechimea în muncă a persoanei în cauză.
* Verdictul stă în… pixul patronului. Un alt caz mai puţin întâlnit, dar sugestiv, ne-a fost semnalat şi de o doamnă din Vălenii de Munte care, după trecerea unei anumite perioade de când încetase lucrul, beneficiind de indemnizaţie de şomaj, s-a trezit rechemată la serviciu de către fostul director deoarece, ulterior, firma se redresase financiar, avea tot mai multe comenzi… Numai că, în lunile din urmă, activitatea firmei respective a început, din nou, să scârţâie. Aşa că, temătoare, cititoarea noastră se întreabă: “Dacă mă dă iarăşi afară patronul, oare voi mai primi indemnizaţie de şomaj?” Răspunsul directorului Cristina Stoichici a fost următorul: “În situaţia rechemării la serviciu a unei persoane care beneficiază de indemnizaţie de şomaj, există două posibilităţi: a) încetarea plăţii indemnizaţiei de şomaj acordate la data încadrării în muncă, pe perioadă nedeterminată sau pe perioadă determinată mai mare de 12 luni (ca angajatul să beneficieze de o nouă indemnizaţie de şomaj trebuie să fi lucrat minimum 12 luni); b) suspendarea plăţii indemnizaţiei de şomaj acordate beneficiarului are loc la data încadrării în muncă, pe o perioadă determinată de cel mult 12 luni. După efectuarea perioadei determinate, angajatul are dreptul să solicite repunerea în plată a indemnizaţiei de şomaj”.
