Leon Chirila
Este vremea vacanţelor şi dinspre aleşii noştri de la care aşteptăm, totuşi, să facă ceva (măcar cât…negrul de sub unghie pentru noi, căci pentru aşa ceva i-am votat), nu primim decât ”salutări” din locuri care mai de care mai exotice, pe unde-şi petrec vacanţele. De la şeful statului – NOUL preşedinte al românilor, de asemenea, primim doar cuvinte scrise pe pagini de facebook, adică ascunse pentru majoritatea celor care l-au votat.
Cu alte cuvinte, trebuie să dăm un pic ceasurile înapoi şi să ne reamintim că, doar cu ceva vreme în urmă, aceiaşi aleşi îşi plănuiau şi-şi votau tot felul de privilegii, ca nu cumva să rămână „de căruţă” adică în urma…bugetarilor pentru care, între noi fie vorba, doar se zvoneşte că le va creşte leafa! Dar ei, parlamentarii şi mai marii lor, până la preşedinte, s-au grăbit să-şi legifereze privilegiul de a avea îndemnizaţii „ca lumea”, ca să nu mai râdă oricine de ei. Iar în vârful „piramidei deşănţării” se află, spre surprinderea celor peste 6 milioane de români care l-au votat, însuşi preşedintele Klaus Iohannis, care, pe lângă leafa ce şi-a…promulgat-o, scorneşte tot felul de pretenţii pentru creşterea nivelului de locuire în vila de lux modernizată, cândva, şi de înaintaşul său – Traian Băsescu. Şi spun gurile (rele?) că pretenţiile noului preşedinte pentru exercitarea întocmai a prerogativelor sale ar valora, deja, miliarde de euro!?!
Revenind la acei „oricine” – bănuiţi că ar putea să râdă de astfel de situaţii – trebuie să precizăm, răspicat, că ele nu-s, în niciun caz de râs, ci, mai degrabă, de plâns! Şi aceasta pentru că ei sunt: cei peste un milion de români care lucrează – totuşi – pentru salariul minim pe economie – adică circa 1050 de lei; cei foarte mulţi trataţi cu aroganţă şi dispreţ când îşi cer drepturile legitime – atenţie! nelegiferate, încă; sunt, de asemenea, bugetarii – de rând, care au ajuns la nivelul salariului minim pe economie; şi mai sunt toţi ceilalţi, foarte mulţi, cărora li se oferă dispreţul atât de caracteristic celor care-şi „adjudecă” tot felul de favoruri, şi case, şi averi, profitând de faptul că au şi pâinea, şi cuţitul în mâini. Ei, „demnitarii”, nu ştiu să-i mai respecte pe cei care-şi dau viaţa pentru patrie, care se sacrifică pentru semenii lor – medici, salvatori, pompieri etc. – şi nici măcar pe dascălii de la care au învăţat buchea cărţii pe care, acum, au transformat-o în buchea aroganţei!
„S-a scăpat căruţa la vale” – îmi spunea recent cineva, referindu-se tocmai la aroganţa şi favorurile de tot felul cu care sunt aureolaţi demnitarii. Ceea ce înseamnă că înainte de tot felul de privilegii şi de dispreţul cel de toate zilele, aleşii noştri trebuie să ne arate ceva…respect, măcar cât negrul de sub unghie!
