Fie că este vorba despre turişti din ţară sau străinătate, cei care vin la Sinaia nu ocolesc una dintre atracţiile irezistibile de pe Valea Prahovei, Casinoul. Amplasat în partea nordică a parcului „Dimitrie Ghica”, imobilul reprezintă şi astăzi unul dintre edificiile – simbol ale staţiunii. Iată, pe scurt, povestea acestei clădiri, datele fiind făcute publice şi pe site-ul instituţiei. Impunătoarea clădire a fost construită în timp record, numai un an (1912-1913), pe locul unde se afla cândva prima vilă a staţiunii, vila Ghica. Casinoul din Sinaia l-a avut ca principal acţionar pe baronul de Marçay, totodată acţionar la
casinoul din Monte Carlo, tocmai de aceea s-a speculat că această clădire ar fi copia fidelă a edificiului francez. La inaugurarea lui, în 1913, autorităţile vremii au cerut concursul lui Alexandru Davilla, personalitate marcantă în domeniu, să prezinte, pe marea scenă, un spectacol, la care au asistat familia regală şi Titu Maiorescu, pe atunci prim-ministru al ţării, seara continuând cu un concert susţinut de George Enescu, fiind încheiată cu focuri de artificii.Prin eleganţa şi jocurile sale, Casinoul va deveni, în scurt timp, atracţia irezistibilă a staţiunii şi o importantă sursă de venituri pentru acţionarii săi, Eforia Spitalelor Civile şi Primăria Locală. Weekendurile la Casino atrăgeau protipendada pentru ruletă, jocuri de cărţi, rummy, şah, table şi ţintar. La ora 16:00, când se deschideau sălile de joc, „slujitorii viciului” coborau din „trenul de plăcere” Bucureşti-Sinaia care circula sâmbăta şi duminica. Fluxul jucătorilor din acea perioadă este de neimaginat pentru zilele noastre, acest “magnet social” găzduind, în fiecare zi de joc, cel puţin 800 de persoane. La cele 13 mese din marea Sală a Oglinzilor luminate de candelabre de cristal se desfăşurau jocurile de ruletă, iar în Sala Ovală, chemin-de-fer. Sala mai mică avea numai două mese la care miza minimă era de cinci ori mai mare decât în alte săli. Se spune că, înainte de a pătrunde în Casino, jucătorii, încrezători în şansele unor câştiguri însemnate, aruncau arginţi în fântâna arteziană din apropierea clădirii. Odată intraţi în cazinou însă, erau repede seduşi de beţia jocului şi pierdeau sume importante de bani, apoi luau împrumuturi cu dobânzi uriaşe, iscăleau poliţe ce valorau o avere şi, de parcă totul s-ar fi rezumat doar la câştig, femeile îşi jucau chiar şi bijuteriile, iar bărbaţii, ceasurile cu lanţ de aur. După cel de-al Doilea Război Mondial, Comisia Ministerială pentru Redresare Economică şi Stabilizare Monetară a decis trecerea unor obiective, printre care şi Casinoul, din proprietatea Eforiei Spitalelor Civile în cea a statului. Casinoul, ca loc de desfăşurare a jocurilor de noroc, va fi închis, spaţiul fiind folosit câtva timp de Societatea de Cruce Roşie pentru îndeplinirea unor scopuri umanitare. În anii următori, după importante reparaţii şi adaptări, Casinoul a devenit Casa de Cultură a Sindicatelor din Sinaia. Având acum un alt profil, clădirea va adăposti biblioteca oraşului, diverse cercuri artistice şi va fi gazda a numeroase manifestări culturale. În anul 1978, obiectivul a fost destinat unor activităţi de protocol; în februarie 1990, a fost transmis Ministerului Culturii, iar după câteva zile, Ministerului Turismului. În 1995, clădirea a trecut la Administraţia Protocolului de Stat.
Astăzi, instituţia se află în subordinea Consiliului Local al oraşului Sinaia şi adăposteşte Centrul Internaţional de Conferinţe. Pe lângă cele două parcări, spaţii pentru depozitare, o terasă cu o perspectivă deosebită asupra oraşului şi a masivului Bucegi şi o superbă gradină interioară, clădirea dispune de 12 săli care găzduiesc evenimente de corporaţie şi evenimente cu caracter privat.
