Leon Chirilă
Aproape simultan, fluxurile de ştiri ne-au adus la cunoştinţă două situaţii care, pe cei care mai gândesc economic, îi pot pune pe gânduri. Este vorba, în primul rând, despre o măsură pe care a adoptat-o ANAF – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – de a verifica averi care-ţi cam sar în ochi nu pentru că sunt ale altora, ci pentru că nu-ţi prea poţi explica modalitatea în care au fost realizate. De asemenea, am aflat că, în iunie 2015, câştigul salarial mediu nominal net în ţara noastră a fost de 1.818 lei, ceea ce face şi mai mare semnul de întrebare pe care-l ai despre cum şi-au făcut unii averile.
Aşadar, ANAF vrea să verifice bogăţiile ce stau sub mari semne de întrebare, iar eu sper ca verificarea să fie urmată şi de măsuri de… ajustare a respectivelor averi la nivelul veniturilor legale obţinute, şi nu cum se procedează cu denunţătorii de prin puşcării care scapă şi de „răcoare”, şi cu veniturile neştirbite!?! Sunt vizate să intre în malaxorul verificărilor vreo 300.000 de persoane dintre cele peste 14 milioane de români care obţin venituri impozabile. În limbajul fiscal s-a redactat formularea „verificarea persoanelor cu venituri mari care prezintă risc fiscal ridicat”, adică s-a recurs la „portul mănuşilor” faţă de cei care, practic, au făcut ilegalităţi financiare. Este vorba, printre alţii, despre patroni bogaţi care au firme sărace, despre persoane bogate dar care n-au… obiectul muncii, persoane cu venituri volatile (!?!), firme fantomă sau evazioniste, manelişti, cămătari şi alţii de teapa lor.
Fireşte, trebuie să acordăm Cezarului ce-i al său şi anume să-i menţionăm pe bugetarii cei de toată ziua; lor, dacă ai nevoie de o aprobare, trebuie să le „bagi” ceva sub nas (mita) – corupţia aici se naşte, iar la vârf, acolo unde se învârt şi mari sume ale fondurilor publice – de la consilieri locali, primari, preşedinţi de consilii judeţene şi până la secretari de stat, miniştri şi parlamentari – hoţia dobândeşte aura demnă de cele trei litere atât de înspăimântătoare, în ultimul timp, pentru cei care nu prea au cum să-şi dovedească fiscalizarea averii: DNA!
O menţiune trebuie făcută în tot acest context şi anume că nu toate averile ce ne sar în ochi trebuie luate la puricat. Însăşi ANAF a făcut, de la început, o clasificare a celor care, într-adevăr, „merită” să fie verificate şi, cum spuneam şi sper, ajustate, astfel încât să avem măcar iluzia că, totuşi, cei care ne vedem de treabă – cum se spune – nu am fost consideraţi…proşti! Şi, probabil, cele opt servicii specializate care vor fi înfiinţate – inclusiv la Ploieşti – în scopul controlului marilor averi bănuite a fi fost realizate fără a fi trecut pe la…ghişeele fiscale, ne vor putea oferi măcar unele satisfacţii. Nu ca… să moară şi capra vecinului, ci pentru a avea un minim sentiment de dreptate!
