Magdala, mic sat de pescari aflat pe țărmul occidental al lacului Ghenizaret, la 5 km de oraşul Tiberiada, era patria Sfintei Maria Magdalena. Fecioară cu avere, ea a trăit cu frică de Dumnezeu și cu ascultarea poruncilor Lui, până în ziua în care a fost posedată de șapte diavoli (cf. Marcu 16, 9 ; Luca 8, 2). Cuprinsă de această boală și negăsindu-și nicicum odihnă, ea află că Iisus Hristos ajunsese până în ținutul ei, după ce traversase Samaria și că atrăgea mulțimi multe după El, prin minunile pe care Le săvârșea şi prin învățătura Sa cea cerească. Plină de speranță, ea alergă spre El și, asistând la minunea înmulțirii pâinilor și a peștilor, în număr suficient de mare pentru a hrăni peste 4.000 de oameni (Matei 15, 30-39), se aruncă la picioarele Mântuitorului și îi ceru să o conducă pe calea vieții veșnice. Izbăvită din această încercare, ea renunță la bunurile sale și la orice atașament la lume pentru a-l urma pe Iisus în toate periplurile sale, împreună cu Apostolii, Maica Domnului și alte femei pioase care se puseseră în serviciul Lui după ce au fost vindecate de El de diverse boli.
