Apostolul Marcu a propovăduit pe Hristos în tot Egiptul şi Libia, Varvaria şi în Pentapole, în zilele lui Tiberiu Cezarul, şi a scris Evanghelia sa. Mergând în Cirineea Pentapolei, a făcut multe minuni. S-a dus în Alexandria cea dinspre Faros, şi de acolo la Pentapole, făcând pretutindeni minuni şi hirotonind mulţi episcopi şi clerici. După aceea, mergând iarăşi la Alexandria, şi aflând pe oarecare fraţi de lângă mare, la Vucoli, a petrecut cu ei binevestind şi propovăduind cuvântul lui Dumnezeu. Acolo, închinătorii idolilor neacceptând să vadă sporindu-se credinţa în Hristos, l-au legat cu ştreanguri şi l-au târât, iar carnea pe pietre se zdrelea şi sângele lui roşea pământul. Aruncându-l în temniţă, i s-a arătat Domnul, spunându-i mai înainte mărirea ce avea să primească; la ziuă iarăşi legându-l, l-au târât pe uliţe, şi aşa zdrelindu-se şi rupându-se de pietre, şi-a dat sufletul lui Dumnezeu.
