O amplă concluzie evidențiată de 52 de studii arată că modul în care sunt crescuți copiii influențează direct felul în care își gestionează emoțiile la maturitate. Cercetarea, realizată de Qi Zhang și Wongeun Ji, indică faptul că supraprotecția parentală este asociată cu niveluri mai ridicate de anxietate, depresie și retragere socială în rândul tinerilor, potrivit agenției Eco News, preluată de TVRInfo.
Deși nu poate fi stabilită o relație directă de cauzalitate, această tendință apare constant în culturi și categorii sociale diferite.
În contrast, generațiile anilor ’60 și ’70 au dezvoltat o reziliență mai mare tocmai pentru că au avut mai multă libertate. Copiii din acea perioadă erau lăsați să se joace singuri, să își asume riscuri și să își rezolve conflictele fără intervenția constantă a adulților. Această autonomie a contribuit la formarea unor abilități esențiale de viață, pe care mediul modern, mult mai controlat, le dezvoltă mai greu.
Specialiștii spun că soluția acestei diferențe este autoreglarea, adică abilitatea de a-ți gestiona emoțiile și reacțiile. Potrivit expertului Marc Brackett, această capacitate nu se învață teoretic, ci prin experiență directă, inclusiv prin momente de disconfort sau eșec. Cu alte cuvinte, copiii au nevoie de spațiu pentru a greși, ca să învețe să facă față realității.
Datele confirmă importanța acestor experiențe. Un studiu realizat pe 2.213 copii arată că cei care au avut acces la joc liber, nestructurat, în primii ani de viață au dezvoltat ulterior o capacitate mai bună de autocontrol. În același timp, cercetările despre „jocul riscant” – activități care implică un risc controlat – indică beneficii clare pentru dezvoltarea socială și emoțională.
În prezent, copiii sunt mult mai protejați, dar și mai limitați. Un raport internațional realizat pe peste 18.000 de copii din 16 țări arată că mobilitatea independentă a scăzut semnificativ, în principal din cauza traficului și a percepției asupra riscurilor. În paralel, școlile pun accent mai degrabă pe prevenirea incidentelor decât pe dezvoltarea abilităților de a le gestiona. Concluzia cercetătorilor este clară: reziliența nu se construiește prin control total, ci prin experiențe reale, mici, în care copiii învață să se descurce singuri.
