Acest sfânt, pe când avea numai şaisprezece ani, a ajuns din pricina iscusinţei sale la minte, foarte învăţat în toată ştiinţa de pe vremea lui. El s-a dus la Muntele Sinai, unde s-a făcut monah şi a petrecut în ascultare. Mai târziu, când a ajuns la vârsta de nouăsprezece ani, pornind de acolo, s-a dus la un loc de sihăstrie care se găsea la depărtare de cinci leghe de mănăstire, unde s-a hotărât să pună început luptelor sale înalte pentru virtute. Locul acesta se numea Tolas şi a petrecut aici patruzeci de ani în dragoste fierbinte şi înflăcărat de dogoarea iubirii dumnezeieşti. Mânca puţin, dormea puţin, calea vieţii lui fiind rugăciunea cea neîncetată şi dragostea cea neasemănată faţă de Dumnezeu, învrednicindu-se de nenumărate vedenii. A condus vreme îndelungată ca egumen mănăstirea din Sfântul Munte Sinai şi a părăsit apoi viaţa aceasta trecătoare, mutându-se la viaţa cea veşnică, după ce mai înainte a alcătuit cartea plină de înălţări duhovniceşti şi dumnezeieşti care se numeşte Scara.
