Joia din Săptămâna Pătimirilor este cunoscută ca fiind ziua în care se citesc cele 12 Evanghelii și se scoate Sfânta Cruce în naosul bisericii. Aducerea Sfintei Cruci din Sfântul Altar și așezarea ei în mijlocul bisericii are loc după citirea Evangheliei a V -a, atunci când preotul spune: «Astăzi S-a spânzurat pe lemn Cel Ce a întins pământul pe ape». Sfânta Cruce rămâne în mijlocul bisericii până vineri, când este readusă în Sfântul Altar.
În cadrul Proscomidiei din Joia Mare, pe lângă Sfântul Agnet care se foloseste la Sfântă Liturghie din ziua respectivă, se mai scoate încă un Agnet, care se sfințește împreună cu celălalt, fără să se rostească de două ori rugăciunile epiclezei și fără să se binecuvânteze fiecare separat. Al doilea Agnet va fi păstrat până în Marțea Luminată, când este uscat și sfărâmat după o rânduială specială. După ce a fost sfărâmat, este așezat într-un chivot pe Sfânta Masă din Altar. Acest Agnet este folosit de-a lungul întregului an pentru împărtășirea bolnavilor sau a celor care nu pot merge la biserică din motive bine întemeiate.
Joia Patimilor este și ziua în care are loc sfințirea Sfântului și Marelui Mir, care se folosește la Taina Mirungerii, sfințirea bisericilor, sfințirea altarelor, a antimiselor și pentru reprimirea în Ortodoxie a celor căzuți de la dreapta credință. De reținut că sfințirea Sfântului și Marelui Mir nu se săvârșește în Joia Pătimirilor fiecarui an, ci doar atunci când se constată că nu mai există Mir pentru un an de zile.
În Joia din Săptămâna Sfintelor Patimiri prăznuim spălarea picioarelor ucenicilor de către Hristos, Cina cea de Taină în cadrul căreia Mântuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii, rugăciunea arhierească și începutul Pătimirilor prin vânzarea Domnului.
În amintirea spălării picioarelor Apostolilor de către Hristos, există obiceiul ca în Joia din Săptămâna Pătimirilor, în unele mănăstiri, starețul să spele picioarele a doisprezece din viețuitorii mănăstirii pe care o conduce.
Spălarea picioarelor ucenicilor este o invitație la smerenie, slujire, dăruire pentru ceilalți până la jertfă.
În cadrul Cinei de Taină a fost instituită Sfânta Euharistie. Cina cea de Taină a avut loc după spălarea picioarelor de către Mântuitorul Iisus Hristos. La această Cină, Mântuitorul Se dăruiește pe Sine sub chipul pâinii și al vinului. S-a dăruit și continuă să Se dăruiască în cadrul fiecărei Liturghii.
Dupa Cină, Hristos merge împreună cu ucenicii Săi în grădina Ghetsimani. Se roagă înainte de Pătimirile Sale pentru Sine, pentru Apostoli și pentru toți credincioșii.
În grădina Ghetsimani, Mântuitorul supune voința Sa omenească aceleia dumnezeiești. Acest lucru reiese din cuvintele: «Părintele Meu, de este cu putință, treacă de la Mine paharul acesta, însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiești» (Matei 26, 39). Prin ambele voințe, Hristos a dorit mântuirea noastră: prin cea dumnezeiască binevoind împreună cu Tatăl și cu Duhul, iar prin cea omenească făcându-Se ascultător Tatălui. Așa a îndreptat firea noastra în Sine și prin ea și pe cea din noi.
