Nicoleta Dumitrescu
Deşi, conform unui recent sondaj, patru din zece români se consideră fericiţi, totuşi, o radiografie a vieţii cotidiene pare să contrazică acest rezultat. Dovadă în acest sens stă chiar „Ziua fericirii”, marcată pe data de 20 martie, când mulţi dintre români nu doar că habar n-au avut de existenţa acestei sărbători, dar nici măcar n-au simţit vreo modificare, în bine, a stării lor de spirit.
Cine este de vină în acest caz? Mulţi s-ar grăbi să spună, pe de o parte, că vina o poartă vremurile pe care le trăim, iar pe de alta, faptul că, de cele mai multe ori, încercând să se facă faţă provocărilor zilnice, partea materială a încorsetat tot ce ţine de interior.
Astfel, puţini sunt cei care mai au timp şi plăcerea de a privi norii, de a căuta cu privirea, în parc, sau în trecere, pe stradă, primele fire de iarbă ori bobocii ce s-au format, deja, pe ramurile pomilor fructiferi. Deja miroase a primăvară, iar după o iarnă capricioasă, spectacolul naturii ce revine la viaţă poate să fie considerat un strop de fericire.
Şi asta deoarece, nu întâmplător, cei care au avut iniţiativa de a marca „ Ziua fericirii” pe 20 martie s-au uitat şi-n calendar, pentru că aceasta coincide cu echinocţiul de primăvară. În aceste condiţii, se poate spune că dacă reuşeşti să simţi primăvara în suflet, atunci te poţi declara şi un pic mai fericit. Pentru că, de departe, ce poate să fie mai frumos decât să ai răgazul, preţ de câteva minute, să te aşezi pe o bancă, soarele să-ţi mângâie faţa, iar liniştea să te invadeze cât să cuprinzi, din aer, foşnetul lin al aripilor de păsări ori al primelor gâze ce caută, din zbor, după miros, primele flori înflorite, ca să se odihnească.
Mai mult decât atât, dacă ne vom uita pe cer, vom putea vedea venind inclusiv rândunelele. Conform calendarului, şi ele se întorc din lunga lor călătorie la vechile cuiburi, ceea ce înseamnă că în aer se va auzi şi ciripitul lor inconfundabil. Iar odată cu ele, în păduri, se vor întoarce şi cucii. Tradiţia spune că de sărbătoarea Bunei – Vestiri se aude primul cântec al cucului, în multe zone ale ţării 25 martie fiind cunoscută ca fiind „Ziua cucului”. Pentru mulţi, cântecul acestei păsări este, mai degrabă, o întoarcere în timp, la anii copilăriei, când primăvara se mergea la cules de viorele şi toporaşi, grija cea mai mare fiind aceea de a pleca la pădure cu burta plină, pentru că altfel riscai să te… spurce cucul la prima lui cântare!
În consecinţă, pentru că miroase a primăvară, n-ar fi rău să căutăm un strop de fericire în natură, bucurându-ne de soare, de firele de iarbă crude, de bobocii de floare ce abia aşteaptă să plesnească pe ram.
