Datoriile firmelor private către statul român au ajuns la 77,8 miliarde de lei, potrivit datelor platformei de analiză financiară RisCo.ro, preluate de TVRInfo.Este o creștere față de trimestrul anterior și un nivel care ridică o întrebare-cheie: are statul bani sau banii există, dar nu ajung la buget?
Nu este vorba despre cazuri izolate. 45.108 companii figurează cu restanțe la bugetul de stat și bugetele sociale. Cele mai multe provin din sectoare vitale pentru economie – construcții, comerț și transporturi – domenii cu rulaj mare, dar și cu presiune constantă pe cash-flow.
Peste 58,5 miliarde de lei, adică mai mult de trei sferturi din total, reprezintă datorii către bugetul de stat. La acestea se adaugă: 14,4 miliarde de lei către bugetul asigurărilor sociale, 4,4 miliarde de lei către bugetul de sănătate, 509 milioane de lei către bugetul de șomaj.
În plus, 1,65 miliarde de lei sunt datorii contestate, blocate în litigii fiscale. Distribuția teritorială arată un dezechilibru major. Bucureștiul concentrează aproape 40% din totalul datoriilor, adică 30,9 miliarde de lei, cu 17.917 firme restante. Urmează: Ilfov – 7,3 miliarde lei, Constanța – 3,5 miliarde lei, Timiș – 2,7 miliarde lei.
La polul opus, județe precum Covasna, Vâlcea sau Sălaj raportează restanțe sub 200 de milioane de lei.
Cele mai mari datorii vin din: Construcții rezidențiale și nerezidențiale – 5,3 miliarde de lei, cu aproape 6.000 de firme restante, Comerțul cu ridicata de alimente și băuturi – 4,5 miliarde de lei, Industria chimică – 2,3 miliarde de lei, Transportul rutier de mărfuri – 1,7 miliarde de lei. Sunt sectoare care funcționează adesea pe contracte întârziate și plăți în lanț. Cele 77,8 miliarde de lei datorate de firme reprezintă o sumă comparabilă cu o parte semnificativă din deficitul bugetar anual al României. Cu alte cuvinte, o bună parte din presiunea pe buget nu vine doar din cheltuieli mari, ci și din venituri neîncasate.
Datele arată clar: problema nu este doar lipsa banilor, ci circuitul lor. Economia produce, firmele funcționează, dar o parte consistentă din taxe și contribuții nu ajunge la timp la stat. Fără o colectare mai eficientă și fără mecanisme care să prevină acumularea de restanțe, deficitul bugetar rămâne o problemă structurală, nu doar una de cheltuieli.
