George Marin
Înmuiat de apă, gazonul de pe vechiul-înnoitul Auestadion din Kassel nu a mai putut suporta crampoanele rugbiștilor. Meciul a fost mutat cale lungă, la Heidelberg, pe un teren cu un gazon scurmat încă de la încălzirea echipelor, dar un teren amintind de epoca romantică a locului, cu tribune mici și înconjurat de un gărduț din bârne mititele aidoma celui de pe partea nordică a vechiului hipodrom ploieștean. Te-ai crede în vremurile dinainte de al doilea război mondial, ba chiar înainte de primul. Mai că ai putea să cauți din ochi dacă nu cumva adolescentul Somerset Maugham, privind din peluză la giumbușlucurile balonului oval, își așteaptă inspirația pentru proza lui, sprijinit pe coate de scundul gard, ori Max Born încearcă, din tribună, să găsească vreo asemănare între mișcarea jucătorilor din teren și mecanica cuantică la fel de tânără ca și rugby-ul din vremea studenției sale.
Tot din imaginație, dar a noastră, din ziua de azi, vedem – așa vrem – un joc al românilor dacă nu bun, măcar convingător. Și victorie, bineînțeles. Am rămas doar cu imaginația amăgită de prima tușă câștigată pe repunere adversă și de acțiunea lui Maftei, scos în margine în apropierea linie de eseu. Era doar minutul 6. Poftiți la atac mai ales de multele greșeli ale românilor, nemții au pus primele puncte pe tabelă dintr-o penalitate: 3-0 (min. 14). Un eseu transformat, marcat printr-un reușit mol rulant, părea să ducă lucrurile pe făgașul dorit de români: 3-7 (min. 19). Imediat, Vaovasa al nostru iese accidentat. O altă penalitate germană și un eseu românesc la colț rezultat în urma unui șut urmărit de Maftei stabilește scorul pauzei: 6-14. Un avantaj românesc, dar cam același scor se înregistrează și la numărul de greșeli. Din păcate, cifra mai mare este tot în dreptul echipei României. Cele mai multe au fost baloane scăpate înainte. Nemții nu au greșit atât de mult, deși balonul a fost la fel de ud și pentru unii și pentru ceilalți.
Le reluare, germanii s-au năpustit asupra buturilor românești ca vulturii pe stârv. În jumătate de repriză au făcut 18-14, timp în care, atenție!, am călcat în terenul advers cu șut lung, doar o dată și pentru doar câteva clipe! Am scăpat de al treilea eseu primit doar pentru că nemții au comis un „înainte”. Ajunși la 18-17, „stejarii” au creat o bună acțiune – pătrundere după o fentă de pasă – dar eseul nostru a fost întors pentru un „înainte”. Din grămada rezultată, câștigată de ai noștri pe introducere adversă, mingea s-a trezit fix în buturile noastre pentru 23-17! Altă greșeală elementară care costă! Am întors rezultatul mulțumită lui Gajion, care a finalizat acțiunea în care Tique s-a dat efectiv peste cap pentru a păstra balonul. Era minutul 72 și căpătam speranțe noi, chiar dacă vedeam că ghetele alor noștri se dezlipesc cam greu de teren. Colac peste pupăză, iar greșim, iar oferim eseu cadou: 30-24. Avem balonul, dar îl ținem la sol. Uf, iar le dăm mingea! Scăpăm, pentru că greșesc și nemții. Dar, se vede că nu a fost destul. Avem posesia în minutul 80. Nu trebuie decât să păstrăm balonul prin fixări succesive până găsim breșa cea bună sau până îi obligăm pe nemți să facă o greșeală. Povestea poată să țină până în minutul 85, 90, 100 sau chiar 1000 atâta vreme cât balonul este în joc. Ne trebuie un eseu cu transformare. Dar, după clisa de pe ghete, după uleiul de pe mâini, s-a mai instalat și ceața în gândire. Pe cât de bun a fost în transformări, pe atât de neinspirat a fost Conachi încercând o pasă șutată pe jos. Germanii capturează balonul, îl trimit în aut, iar pe noi ne trimit acasă plouați.
Duminică, la Iași, vine o Belgie dornică de revanșă pentru înfrângerea de anul trecut, de la Mons, dar una care, chiar dacă a fost bătută clar de Portugalia, a jucat un rugby bun. Sau, cel puțin mai bun decât cel pe care l-am jucat noi.
