George Marin
Aparatul cu Raze Pix a pus placa radiografică pe evoluția vârfului de atac, uite-așa!, ca să vadă dacă și cum se poate juca cu un singur vârf de atac în lot. Adică exact atunci când ai doar doi, dai afară unul și pe moment nu ai nimic de pus în loc.
Chică-Roșă a fost acel „1” singular din formula 1-5-4-1. Evident, cel de la urma formulei, primul fiind atribuit portarului Bălbărău, redevenit titular. Realizările lui Chică-Roșă din acest meci au fost tare asemănătoare, din punct de vedere pur statistic, cu cele ale plecatului spre Turnul Chindiei din meciul cu „U” Cluj de la Sibiu. Numitul fiind Doumtsios. Performanțe pentru un tabel tinzând asimptotic spre zero. Asta dacă ne uităm doar la cifre. În câmp, Chică-Roșă – prescurtat ar fi CR 9 – a dezamăgit din punct de vedere tehnic. Nici măcar un duel câștigat, nici terestru, nici aerian, și posesia nesigură îl fac pe Chică-Roșă să fie la ani lumină depărtare de statutul de „CR”. Nu a putut păstra balonul în ciuda fizicului convingător de care dispune, chiar dacă nu are puterea de tanc pe care o demonstra, de exemplu, Irobiso. Totodată, ar fi incorect să nu amintim că vârful nostru de atac i-a alergat, aproape non-stop, de-a latul terenului pe apărătorii dinamoviști, încercând să împiedice construcția acțiunilor adverse cât de mult s-ar fi putut. Ceea ce se traduce, oricând și oriunde, în timp câștigat întru organizare pentru defensiva proprie. Și, de-o fi o eventuală intercepție, un ceva, acolo, cât de mic, binevenit să fie! Pe de altă parte, Chică-Roșă nici nu trebuie blamat prea tare. Echipa a dus mingea în terenul advers din an în Paști și tare anevoie. Mai des, din ce a degajat Bălbărău, de la 6 metri. În prima parte, Petrolul parcă a fost o echipă prinsă într-o cușcă delimitată de linia de mijloc a terenului, uneori de cea de 16 metri, cușcă în care a trebuit să intre și Chică-Roșă la toate fazele fixe de care Dinamo a beneficiat. A avut și Chică-Roșă oportunitatea lui, singura de altfel, după ce a primit bine, în careu, dar cam în lateral dreapta, de la Vali Gheorghe. L-a depășit în viteză pe Stoinov, brava, băiatu´!, dar preluarea prea lungă, preferată în locul șutului „din prima”, nu l-a putut clasa pe vârful petrolist în categoria atacanților care împușcă portarii (min. 58). După meci, la conferința de presă, Neagoe a declarat că aceasta a fost tactica. A prevăzut ca Petrolul să se apere strâns și să aștepte momentul de cădere al lui Dinamo – moment repetitiv despre care s-a mai vorbit și cu alte prilejuri, deci lesne de observat – și atunci, la moment, pac!, la „Războiul”! Aceasta însemnând, în traducere liberă, schimbarea lui Chică-Roșă cu Gicu Grozav, o mișcare gen Roberto Baggio la Inter-ul lui Lucescu (min. 63). Deși mult mai experimentat, luând la mână toată cariera sa impunătoare, Gicu se afla la abia al doilea meci în poziția de vârf de atac după jocul contra Craiovei, dar un vârf păcălitor – al adversarilor, desigur – mai degrabă decât un vârf fals, cum este acum la modă să numești un atacant care nu deține calitățile unui bombardier de careu.
Momentul de cădere al bucureștenilor, moment despre care aminteam mai sus, își făcea anunțată iminenta apariție. Echipa începuse să ducă mingea ceva mai des spre careul lui Dinamo, degrevându-l parțial pe noul intrat, Grozav, de corvoada presingului permanent. Doar că Guilherme nu a intuit elementarul „un-doi” cu Roche, căpitan în premieră, iar gazdele au finalizat acțiunea ajunsă pe aripa cealaltă. Prea liberul Armstrong – Daniel dinamovistul, nu Neil, cel cu pașii pe lună – i-a reîntors pe petroliști fix pe pământ, pentru un 1-0 (min. 64). Prevăzutul moment de cădere al lui Dinamo a fost vârtos parafat de portarul lor, Epassy, și a fost speculat de cine altul?, exact de Gicu Grozav, după ce Boțogan nimerise doar stâlpul porții (min. 82). Gafa lui Epassy care a favorizat golul egalizator a fost a doua consecutivă, prima fiind aproape de a fi speculată de același Gicu Grozav. Portarul dinamovist a reușit să trimită în aut, minge din care s-a născut faza golului petrolist. Iată gata născut egalul greu previzibil în minutul 1, dar nădăjduit încă din minutul 90 al meciului cu Farul, în plus având și perspective roz pentru Petrolul. Tot Gicu avusese o demarcare excelentă în careu, dar Stoinov l-a oprit trăgându-l de mână, în timp ce tuturor arbitrilor, inclusiv celor din cabina VAR, le-a căzut … var pe ochi (min. 73). De amintit că Gicu Grozav a încheiat meciul respingând cu capul, de două ori în aceeași fază, din propriul careu (min. 86).
Acum, a face comparație între ce a produs Chică-Roșă și ce a produs Gicu Grozav pare desuet. Situații diferite, context diferit. Însumat, petroliștii au fost fericiți, pentru că, nu-i așa?, totul e bine când se termină cu bine, după cum zicea Shakespeare în a lui piesă de teatru.
Reamintim că aparatul cu Raze Pix redă doar impresionarea plăcii radiografice. E ca la spital. Pui piciorul și se vede ce ai. Ai fractură, treci la ghips! N-ai nimicuța, ia cată-ți mătăluță de drum! Aparatul nu are cum să spună și ce doftorii să iei, cu ce alifii să-ți dai. Însă, câteodată mai prinde din zbor și sunete. De exemplu, după ce Dinamo a trecut la lins răni și Petrolul a pozat la jubilat în fața galeriei, aparatul nostru a înregistrat cele ce urmează: „Chică-Roșă a alergat măslina din farfurie cu furculița și a venit Gicu cu lingurița și i-a luat-o”, cu evidentă referire la rolul de atacant și la golul marcat. Dar, citit printre rânduri, răzbate și regretul că măslina – rețineți că respectivul a folosit singularul substantivului! – apare rar și greu în farfuria petrolistă, în ultima vreme așezată acolo de gafele – a nu se confunda cu greșeli! – comise de adversari.
