Florin Tănăsescu
Cum una dintre soluţiile pentru stârpirea corupţiei din Justiţie a fost propunerea prezidentului Nicuşor de a-i fi trimise scrisori, evident, nu puţini vor fi judecătorii care vor lua o coală format A4 şi vor scrie cu pixul sau stiloul ce-i doare cel mai tare.
Că vorba ceea, „Fiat lux, pereat mundus!”. Iar mai pe-nțelesul lui Dănuţ, asta înseamnă „Să se facă dreptate, chiar de-ar fi să piară Le Monde”, unde dă interviuri.
Iar gândul te poartă, auzind năstruşnica idee, la multe. Cum ar fi „O scrisoare pierdută” într-un mandat furtunos. Sau, cum credeam când rămâneam corigenţi la Limba română, că „O scrisoare de la Muselim Selo” presupune că pe expeditor chiar aşa-l cheamă. Selo Muselim. (Ordinea numelui și a prenumelui n-are importanţă.
Doar că e numele unei localităţi din Bulgaria, cam de mărimea oraşului Pogoanele (Buzău), unde pe lângă Parchet mai e și-o frizerie.
Pe surse aflarăm că prima scrisoare a primit-o de la o tânără stagiară repartizată la Judecătoria din Muselim Selo.
Parfumată, ca pe vremuri, hârtia avea următorul conţinut:
„Nic’şoare, dragă, cartea mea, găsescă-mi-te pe la Trump, aşteptând. Pe aici e vânt, şi vreme naşpa, iar inculpatul zace. În complicitate cu avocatul, că și el tace.
Şi timpul trece, Nicule, dragă, iar prescripţia aia, care bântuie ţara mai ceva decât fantoma comunismului, dansează lasciv şi face mişto de mine.
În plus, să știi c-a fost scandal p-aici, nu glumă. Ceva gen PSD-PNL ( contradicții neantagoniste, deci!) aplanate de arbitrul Dominic Fritz.
Mai cade și tencuiala prin sălile de ședințe, iar doamna președintă de instanță nici gând să pună mâna pe mistrie. Ba, și mai rău; revin şi arăt cu deştul, deşi nu e frumos, că şefa mea a tocmit nouă meșteri mari, calfe și zidari să facă treaba. Deci, spune-i lui Bolojan cum se cheltuie banul public!
Domnu’ Nicuşor cel onest, să ştii că eu mi-am pus mari speranţe-n tine încă de pe vremea când eram studentă. Adică, „Blonda de la Drept” – Secţie a Universităţii de Piscicultură din Capitală. De-atunci te ştiu, că doar erai primar. Iar când ai vrut să intri la noi, ai dat cu capu’-n uşă, că era intrare-termopan.
Deci, nu o mai lungesc, fiindcă ştiu că eşti foarte preocupat de relaţiile bilaterale Bucureşti – Paris. Aştept cu nerăbdare răspunsul tău. C-o veni la Sfântul Aşteaptă, nu contează. Doar un semn de viaţă să dai!”.
Citind petiţia, Nicuşor Dan a semnat de primire, a mai băgat un angajament că nu va creşte TVA prin Bulgaria, apoi şi-a luat tălpășiţa.
Adică, a trecut Dunărea, azimut Judecătoria Muselim Selo.
Vom reveni când revine şi ‘mnealui! Deşi, la drept vorbind, nu i se simte lipsa.
Dimpotrivă!
