Angajații din Generația Z, cei născuți după 1997, se confruntă cu cel mai ridicat nivel de epuizare profesională înregistrat vreodată, depășind orice altă categorie de vârstă. O cercetare internațională arată că tinerii ating „vârful epuizării” la vârste mult mai fragede, cu implicații majore pentru piața muncii viitoare, potrivit TVRInfo.
Un sondaj global, care a acoperit 11 țări și peste 13.000 de angajați, relevă cifre șocante: Generația Z este mai predispusă să se simtă epuizată (83%) decât ceilalți angajați (75%). Un studiu britanic a constatat că membrii Generației Z au raportat niveluri de epuizare de 80%.
În SUA, un sfert dintre americani sunt epuizați înainte de a împlini 30 de ani. Aproape 98% dintre tinerii de 18-24 de ani raportau cel puțin un simptom de epuizare (Sursa: The Conversation / Sondaje Internaționale).
Mulți au intrat pe piața muncii în timpul sau imediat după pandemia COVID-19, o perioadă marcată de izolare socială și schimbări de protocoale. Acest mediu a perturbat învățarea informală (interacțiunile zilnice cu colegii, mentoratul) esențială pentru acomodarea la locul de muncă. Pe lângă izolarea socială, doi factori externi copleșesc Generația Z: inegalitatea economică ș noua arhitectură a muncii.
Costurile tot mai mari ale locuințelor și ale traiului, împreună cu creșterea numărului de locuri de muncă precare, pun o presiune financiară fără precedent asupra acestei generații. Strategii consideră că Gen Z este prima generație care intră pe o piață definită de „programe hibride care fragmentează conexiunea” și „automatizare care elimină contextul” (Sursa: Ann Kowal Smith, Forbes).
Burnout-ul apare ca o neconcordanță crescândă între așteptările angajatului și realitatea efectivă a locului de muncă. El progresează în trei dimensiuni clare:1. Oboseală cronică (primul simptom vizibil);2. Cinism/depersonalizare (alienare și detașare față de propria muncă); 3. Sentiment scăzut de realizare personală (Lipsa de autoeficacitate).
Vestea bună este că soluțiile există, dar necesită acțiune din ambele părți.
Angajatul trebuie să combată izolarea, stabilind legături cu colegii (o simplă cafea săptămânală) și să stabilească limite clare (prin blocarea timpului în calendar, semnalând disponibilitatea).
Soluțiile fundamentale trebuie să vină de la companii: oferirea de condiții de muncă mai flexibile, sprijin pentru sănătatea mentală și construirea unei „arhitecturi a învățării” cu mentorat și feedback (Sursa: Ann Kowal Smith).
