Giorgiana Radu-Avramescu
s-a făcut liniște deodată,
ploaia uitase să cadă,
soarele-și uitase răsăritul,
iar iarna-și rătăcise ninsoarea,
așa cum scriitorul, metafora nu-și găsea
toate intraseră într-un fel de amnezie,
omul, la rându-i, uitase de toate,
chiar și de sine însuși,
de copii și singurătate
într-o mulțime tăcută ședea,
fără glasul anotimpurilor,
fără voci care să strige cuvântul,
fără piane care să știe balade,
fără viori și acordeoane
și-nconjurat de toate,
reduse la o neînțeleasă tăcere,
deschide o carte,
unde fără să vrea, fără să știe,
a găsit înțelesurile toate
