George Marin
Aidoma bătrânului Santiago din nuvela lui Ernest Hemingway, bătrânul Mircea al nostru, după o lungă perioadă fără succes, a pornit să pescuiască peștele cel mare întruchipat de o performanță de răsunet pentru el, calificarea la un Turneu Final de Campionat Mondial, care este cu totul altceva decât performanțele interne ale Șahtarului de pe Don. Aici se oprește asemănarea. Bătrânul Santiago a prins, totuși, peștele care i-ar fi spălat renumele de nenorocos în societatea lui, dar i l-au mâncat rechinii. Bătrânul nostru încă aruncă nade pentru a prinde peștele cel mare, în confirmarea celui prins la începutul carierei, hăt, demult, tocmai în 1984, calificarea la Campionatul European, care atunci era în formulă restrânsă, de numai opt echipe. A pornit din nou la acțiune ezitând, alintându-se, lăudându-se – „victoria este a mea!” – mai aruncând când și când câte o acuză fără a deosebi arbitru, jurnalist, jucător sau tramvai care nu îl lasă să întoarcă pe șinele sale.
Vorbele acestea nu sunt săgeți asupra unui om care a suferit un eșec care nu este doar al lui, ci al tuturor, al fotbalului românesc. Sunt vorbe de amărăciune, scrise la finalul meciului, după un scurt răgaz cerut de dorința alungării tristeții. Chiar dacă ar părea că aceste vorbe se îndreaptă spre a induce ideea că suntem o națiune de oropsiți în fotbal – excepția fiind Cupa Campionilor din 1986, poate și realizarea de la Campionatul Mondial din 1994 – ele doresc numai să amintească un lucru simplu. Anume, acela că noi credem despre noi înșine că suntem buni. Poate că suntem, poate că nu suntem. Asta o spun rezultatele ivite din modul de exprimare pe teren. Uneori știm să ne exprimăm, ca în prima parte a acestui meci de la Zenica. Iar când ne exprimăm mai puțin bine dovedim că știm perfect să ne împiedicăm singuri. Sunt multe momente de acest fel trăite de echipa noastră de-a lungul timpului. Un numitor comun între toate aceste momente nefaste? Irlanda de Nord, 1985. Și atunci a lipsit cineva din apărare, Ștefănescu. Și atunci a fost căpitan cineva cu numele de Hagi. Și încă un numitor comun: Bătrânul și marea… ratare.
