Ghidurile medicale actualizate ale societăților medicale recomandă suplimentarea cu vitamina D indiferent de anotimp. Stilul de viață s-a schimbat, stăm mai mult în spații închise în fața dispozitivelor electronice, iar atunci când ieșim afară ne protejăm de soare cu ajutorul cremelor. „La copii lipsa vitaminei D înseamnă rahitism, la copiii mai mari – carență, iar la adulți poate duce la modificarea consistenței osului”, atrage atenția dr. Sandra Alexiu, președinta Asociaţiei Medicilor de Familie Bucureşti-Ilfov, potrivit unui amplu documentar prezentat de Hotnews. Studiile arată că tot mai mulți copii nu au un nivel corespunzător de vitamina D – ceea ce infirmă percepția populară conform căreia dacă un copil bea lapte și se joacă afară în aer liber va avea în organism suficientă vitamina D pentru a crește puternic și sănătos.
Potrivit healthychildren.org, site-ul oficial al Academiei Americane de Pediatrie, din pricina schimbării stilului de viață și a utilizării cremelor cu factor de protecție solară, 42% din americani au deficit de vitamina D.
În rândul copiilor cu vârste între 1 și 11 ani, deficitul estimat de Academia Americană de Pediatrie este de 15% și de 17% în rândul adolescenților.
Alături de calciu, vitamina D este un nutrient crucial de care organismul are nevoie pentru formarea oaselor, a dinților și menținerea sănătății lor. Corpul poate fixa calciul doar dacă are suficientă vitamină D. Această vitamină este implicată și în lanțul imunitar, în sănătatea mușchilor, a inimii și a creierului.
Potrivit specialiștilor Institutului Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului „Alessandrescu-Rusescu” din București, vitamina D este denumirea generică a zece compuși sterolici dintre care cei mai importanți sunt doi: vitamina D2 – ergocalciferol-, prezentă în cantităţi mici în unele alimente de origine vegetală sub formă de ergosterol și vitamina D3 – colecalciferol – conţinută în alimente de origine animală sau sintetizată la nivelul pielii sub acţiunea razelor ultraviolete.
Potrivit sursei mai sus citate, vitaminele D2 şi D3 au o acţiune similară în organism şi îşi exercită rolul numai după ce suferă un proces de metabolizare la nivelul ficatului și rinichilor rezultând un compus activ – 1,25-(OH)2-colecalciferol. Rahitismul carențial este probabil cea mai cunoscută boală cauzată de deficitul de vitamina D, caracterizată prin tulburări de mineralizare a osului. Lista afecțiunilor medicale determinate de carența de vitamina D include, printre altele, și cariile severe, diabetul de tip 1, scleroza multiplă, artrita reumatoidă, bolile cardiace și anumite tipuri de cancer.
În România, prevalența rahitismului este ridicată, deși, din 2002, Ministerul Sănătății derulează Programul Național de profilaxie a rahitismului la copii.
Date referitoare la nivelul de vitamina D la populația din România nu se cunosc însă, punctează Revista Română de Pediatrie. Aceasta pentru că determinarea vitaminei D nu este un test de laborator obişnuit, fiind costisitor şi nefiind rambursat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Potrivit Institutului Național de Sănătate Publică (INSP), unul dintre studiile efectuate în România, au arătat că prevalența deficitului de vitamina D este de 1,92% la grupa de vârstă 0-1 an; 0,66% la grupa 1-3 ani, 1,96% la grupa 4-8 ani; 4,3%, la grupa 8-13 ani și de 8,9% la grupa 14-18 ani. Totodată, un nivel toxic de vitamina D a fost depistat la 11,5% din copiii cu vârsta 0-1 an și la 4,98% din copiii cu vârsta 1-3 ani.
Sursa principală de vitamina D pentru organism este sinteza la nivelul pielii, în urma expunerii la soare. Razele ultraviolete care ajung la nivelul tegumentului influențează producția de vitamina D3. Orice proces care interferează cu disponibilitatea razelor UV la nivelul pielii scade sinteza de vitamina D și acționează ca un factor de risc în apariția rahitismului.
Astfel, factorii de mediu precum latitudinea geografică, sezonul, gradul de însorire, perioada zilei, prezența norilor și poluarea pot influența disponibilitatea razelor ultraviolete, în general, și la nivelul pielii, în special.
La aceștia se adaugă factorii personali – pigmentarea pielii, timpul petrecut în aer liber, acoperirea pielii cu îmbrăcăminte, tipul și culoarea hainelor, folosirea produselor cu factori de protecție solară, care și aceștia își pun amprenta asupra expunerii organismului la razele UV și influențează în consecință sinteza de vitamina D.
A doua sursă de vitamina D este din alimentație, prin alimente de origine animală: peștele gras (somon, ton și macrou), uleiurile de pește. Urme de vitamina D pot fi găsite și în gălbenușul de ou, brânză, ficat de vită, lapte de vacă, lapte matern, formule de lapte îmbogățite cu vitamina D, precum și în alimente de origine vegetală și alimente fortificate cu vitamina D. Alimentele de origine animală conțin în principal vitamina D3, iar cele vegetale, vitamina D2. Copilul se naşte cu un depozit suficient de vitamină D pentru primele 8-12 săptămâni de viaţă numai în condiţiile în care mama sa în timpul sarcinii a avut un status normal al vitaminei D, atrag atenția medicii specialiști. Lucru care se întâmplă rar. „De multe ori, gravidele din România nu se expun suficient la soare, nu iau suplimente de vitamina D, nu toate sunt îngrjite corect, pentru că se întâmplă să nu fie luate în evidență. Noi avem această problemă în România – foarte multe gravide nu sunt verificate în timpul sarcinii”, punctează dr. Sandra Alexiu, medic de familie, președinta Asociației Medicilor de Familie Bucureşti-Ilfov. „Și pentru că și avem două persoane în una singură e nevoie să suplimentăm vitamina D ca să existe o dezvoltare normală: atât mama să fie îngrijită corect în timpul sarcinii, cât și copilul să nu se nască cu deficit”, adaugă medicul. Ghidurile medicale actualizate prevăd suplimentarea de vitamina D pe tot parcursul vieții, în fiecare zi, cu puține excepții. Unul dintre acestea este Ghidul actualizat al Societății europene de Endocrinologie privind utilizarea vitaminei D în prevenție.
„Noi venim dintr-o cultură în care dăm, conform biletului de externare la nou-născut, vitamina D din ziua 14, până la 2 ani și pe urmă în sezonul rece. Ceea ce este complet greșit de foarte mult timp. În realitate, vitamina D se suplimentează din prima zi în care apărem pe lume până în ultima, fără pauză. Pauzele se referă, eventual, doar la perioadele în care mergem la mare și ne expunem aproape complet pielea, astfel încât să se sintetizeze înăuntrul ei vitamina D”, subliniază medicul Sandra Alexiu, preşedintele Asociaţiei Medicilor de Familie Bucureşti-Ilfov.
Și în cazul vitaminei D au existat diverse perioade în istorie în care oamenii își tratau doar copiii, mai spune Alexiu: „De exemplu, în România, înainte de 1989, se făcea vitamina D injectabilă care era un fel de depozit, adică o cantitate mare care era utilă pentru două luni. Administrai un număr mare de unități de vitamina D care se eliberau lent și ajungeau organismului pentru două luni. După care iarăși mai făceai o injecție și așa mai departe. Acum, după cele mai noi informații care ne stau la dispoziție în medicina modernă, cea mai importantă cale de a lua vitamina D este sub formă uleioasă și sub formă de administrare zilnică”. Singura perioadă în care nu avem nevoie de suplimentare a vitaminei D este perioada de vară când mergem la plajă, pentru că atunci vitamina se sintetizează în piele sub influența razelor solare. „Deci, nu este suficient doar să fie vară și să fim foarte îmbrăcați și dați și cu cremă de protecție. Noi trebuie să avem pielea expusă. Ceea ce nu prea facem în ultimii ani pentru că soarele este puternic și am învățat că soarele nu ne face bine. Este și motivul pentru care aproape toți pacienții care-și fac analize constată că au deficit de vitamina D. Și asta înseamnă la copiii mici rahitism, la copiii mai mari carență, iar la adulți și la vârstnici poate să ducă la modificarea consistenței osului – osteoporoză”, avertizează dr. Alexiu.
Așadar, recomandările medicale la nivel internațional prevăd administrarea de vitamina D toată viața, cu excepția zilelor în care ne expunem intens la soare. „Doza însă nu va fi neapărat aceeași. Se recomandă dozarea în funcție de vârstă. Există un prag până la 70 de ani de 600 de UI pe zi și 800 după aceea, dar și în anumite boli sau în anumite tipuri de carențe, în care se recomandă ca dozarea să fie mai intensă. De exemplu, în sarcină se recomandă 2.000 de UI, la pacienții cu prediabet se recomandă 3.200 de UI. Pentru că se pare că doza mare de vitamina D zilnică încetinește cumva apariția diabetului și păstrarea stării de prediabet. Acestea este motivul pentru care astăzi recomandăm cu totul altfel. Când o persoană are un deficit de vitamina D deficitul nu este din ziua 14, ci din prima zi în care se naște, și din acest motiv este necesară administrarea acestei vitamine de când venim pe lume”, conchide dr. Sandra Alexiu.
Potrivit Academiei Americane de Pediatrie, toți copiii au nevoie de suplimentare de vitamina D la scurt timp după naștere. Astfel, bebelușii au nevoie de 400 UI de vitamina D în fiecare zi, iar copiii mici, preadolescenții și adolescenții au nevoie de 600 UI de vitamina D în fiecare zi. În funcție de rezultatele analizelor, dozele se adaptează sub supravegherea medicului care urmărește copilul.
