V. S.
Halele Centrale din Ploiești au împlinit, ieri, 4 noiembrie, 90 de ani de la inaugurare. Este una dintre cele mai reprezentative construcții interbelice ale orașului și un reper al arhitecturii publice românești, care în prezent se află într-o stare de degradare nedemnă de istoria acestui imobil-simbol al Ploieștiului. Istoria clădirii din centrul municipiului Ploiești, care pentru prea mulți dintre noi înseamnă doar locul în care ne facem cumpărăturile, a fost relatată de Adrian Stan, muzeograf în cadrul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova, o poveste adevărată din care am extras elementele esențiale.
Proiectată de arhitectul Toma T. Socolescu, clădirea Halelor Centrale a fost gândită încă de la începutul secolului XX ca o soluție modernă la problema salubrității și aprovizionării locuitorilor orașului. Ideea construirii unei hale centrale a fost discutată încă din 1912, la inițiativa primarului Scarlat Sc. Orăscu, dar războiul și dificultățile administrative au amânat realizarea proiectului timp de peste două decenii.
Abia în 1928, în timpul mandatului primarului Ion Gh. Obrocea, Consiliul comunal a reluat ideea, stabilind că noua construcție va avea ca model halele din Karlsbad. Un an mai târziu, după ce a fost confirmată valabilitatea contractului semnat cu Socolescu în 1913, arhitectul ploieștean a realizat planurile definitive ale clădirii, inspirându-se dintr-un amplu voiaj de documentare în marile orașe europene – de la Geneva și Frankfurt, până la Viena și Budapesta.
Lucrările au început în primăvara anului 1930 și au durat cinci ani. Clădirea, cu o suprafață de peste 6.800 de metri pătrați, impresionează prin cupola sa masivă din beton armat, calculată de profesorul R. Saliger din Viena, specialist recunoscut în domeniu.
Complexul era compus din trei hale: hala principală, destinată vânzării cărnii, zarzavaturilor și produselor lactate; hala țărănească, pentru produse tradiționale și păsări vii; hala de pește, echipată cu instalații moderne pentru depozitare, spălare și vânzare.
Clădirea dispunea de depozite frigorifice, fabrică de gheață, uzină de ventilație mecanică, dar și spații administrative, comerciale și locative. În turnul cu orologiu funcționau o cârciumă la parter, un restaurant elegant la etaj și locuințele personalului administrativ.
Zona din fața Halelor a fost complet reamenajată: vechea piață insalubră a fost demolată, iar în locul ei s-a amenajat o grădină publică – o transformare urbană majoră pentru Ploieștiul interbelic.
4 noiembrie 1935 – ziua inaugurării
Inaugurarea oficială a Halelor Centrale a avut loc la 4 noiembrie 1935, în prezența prefectului județului Prahova, N. Anastasiu, a primarului I. Predescu, a consilierilor comunali și a numeroși invitați. Evenimentul a marcat nu doar deschiderea unei piețe moderne, ci și momentul în care Ploieștiul s-a aliniat marilor orașe europene din punct de vedere urbanistic și igienic.
La 90 de ani (și o zi!) de la acel moment, Halele Centrale rămân un simbol al identității ploieștene, un monument al arhitecturii funcționale interbelice și o dovadă a viziunii urbanistice a lui Toma T. Socolescu – arhitectul care a modelat chipul modern al orașului.
