Luiza Rădulescu Pintilie
Frunzele de toamnă nu cad, ci zboară. Ele își iau timpul și rătăcesc, aceasta fiind singura lor șansă de a se înălța.
(Delia Owen)
Ce duioase desprinderi galben-ruginii şi arămii-roşiatice străbat, în aceste zile, aerul tomnatic deodată cu fiecare frunză desprinsă din copaci! Am scris cândva gândul acesta și mi l-am reamintit privind ce frumos dans închipuie, în acest sfârșit de octombrie, desfunzirea, sub invizibila baghetă dirijorală a vântului, devenind când graţios ca un menuet, cu tot parfumul elegantelor şi somptuoaselor săli de bal din alte vremuri, când plutire romantică aidoma unui vals, când pasional ca un tangou argentinian!
Câte foşniri se sting la cea dintâi atingere a pământului, îmbrăcând în covoare multicolore asfaltul, de parcă l-ar înnobila în splendide covoare persane! Se spune că un chiparos parfumează până și securea care-l doboară, iar frunzele iartă paşilor apăsarea dulce ori grăbită a trecerii lor, împrumutându-le câteodată forma lor de inimă. Fără păreri de rău, fără a cere nimic în schimb, cum numai natura ştie să-şi dezvăluie, mereu surprinzătoare, frumuseţea şi miracolul! Galbenul, spun aceia care ştiu taina alchimiilor, e prezent mereu în trupul frunzelor, dar nu se lasă înfăţişat privirii noastre decât atunci când îmbătrânesc şi verdele îşi pierde forţa. Iar anul acesta, când vara parcă nu s-ar fi vrut dusă și toamna s-a lăsat așteptată, verdele – culoarea vieții, a regenerării și a echilibrului, dar și a misterului și a profunzimii – mi s-a părut că a întârziat ceva mai mult în frunze. Încât, abia acum, în aceste ultime ceasuri de octombrie, s-au înveșmântat în aur, aramă și purpură copacii, dezvăluind privirii noastre splendori aproape imposibil de descris în cuvinte.
Pentru roşu şi violet, pentru portocaliu şi gri sunt alte şi alte taine, neuitate şi repetate în mersul anotimpurilor încât, într-o zi a primăverii ce va veni, pe crengi să reapară mugurii altor şi altor mirabile înfrunziri. Tranformând căderea de acum într-o nouă înălțare, cu reînnoite seve purtătoare de viață și tainică trecere prin anotimpuri.
Acum, însă, să nu tulburăm graţia paşilor de menuet ai frunzelor ce străbat aerul tomnatic al ultimelor zile de octombrie! Şi să nu uităm: aceluia care vede desprinzându-se din ram o frunză galbenă îi vor fi dăruite noroc şi fericire!
