Timp de decenii, medicina și sănătatea publică au confirmat un adevăr ce pare simplu, dar cu impact enorm: laptele matern exclusiv în primele șase luni oferă copilului tot ce are nevoie pentru un început optim. Organizația Mondială a Sănătății și UNICEF recomandă acest model ca standard global pentru „creștere, dezvoltare și sănătate optimă”.
O analiză recentă pe mai multe studii arată că o creștere globală de 8% a ratei alăptării exclusive la 6 luni ar putea salva un milion de vieți de copii pe an. În plus, și efectele asupra sănătății mamelor sunt notabile.
Laptele matern nu este un fluid static. El își adaptează constanța și conținutul nutritiv pentru nevoile copilului în creștere. O analiză a mai multor studii arată că o creștere globală de doar 8% a ratei alăptării exclusive până la 6 luni ar putea salva aproximativ un milion de vieți de copii pe an, prin reducerea infecțiilor și îmbunătățirea supraviețuirii în primele luni de viață. Recomandarea OMS și UNICEF rămâne clară: alăptare exclusivă în primele 6 luni, urmată de continuarea alăptării alături de diversificare până la 2 ani sau mai mult, acolo unde este posibil.
„Alăptarea exclusivă înseamnă că sugarul primește doar lapte matern (direct de la sân sau muls), fără alte lichide sau alimente, cu excepția picăturilor/suplimentelor de vitamine, minerale sau medicamente prescrise. Nu se oferă sugarului alăptat exclusiv apă sau ceai (nu pentru că îi fac rău, ci pentru că nu are nevoie). Chiar și în zilele calde, laptele matern oferă hidratarea suficientă”, spune dr. Raluca Bidiga, medic pediatru, citată de Hotnews.
Deși laptele matern acoperă integral nevoile sugarului sănătos în primele șase luni, există situații clinice în care alăptarea trebuie temporar întreruptă sau suplimentată cu formulă. „Alăptarea se întrerupe în situația în care mama are o infecție severă sau primește medicamente incompatibile cu alăptarea, sau dacă există contraindicații la sugar: în unele boli metabolice, cum sunt galactozemia, fenilcetonuria, sau în malformații digestive severe, ca atreziile esofagiene”, explică medicul pediatru Raluca Bidiga. Ea menționează trei situații concrete care impun oprirea alăptării: tuberculoză netratată la mamă, herpes activ pe mamelon sau tratament cu cloramfenicol, litiu ori citostatice. În aceste cazuri, decizia medicală se ia individual, cu obiectivul de a proteja atât copilul, cât și mama.
În schimb, suplimentarea cu formulă se recomandă doar atunci când există semne obiective de hipogalactie severă – o producție insuficientă de lapte, confirmată medical. „În primele zile de viață, o pierdere moderată de greutate este normală. Totuși, o pierdere de peste 7-10% în primele 3-5 zile, lipsa creșterii ulterioare în greutate, sub șase scutece ude pe zi, semnele de deshidratare sau icterul accentuat impun evaluare medicală și, uneori, completare temporară cu formulă”, detaliază pediatrul. Dr. Bidiga atrage atenția că suplimentarea nu înseamnă întreruperea alăptării: „În toate aceste cazuri, se corectează cauza și, dacă e nevoie, se administrează formulă adaptată doar pentru a acoperi deficitul, nu pentru a înlocui laptele matern.”
După împlinirea vârstei de șase luni, laptele matern își păstrează valoarea biologică și contribuția imunologică, însă nu mai furnizează singur toți nutrienții necesari.
„După 6 luni, bebelușul are nevoie de fier, zinc și vitamine (D, B12) din alimente solide. Laptele matern singur nu le mai oferă în cantitate suficientă”, spune dr. Bidiga.
OMS recomandă introducerea alimentației complementare, dar menținerea alăptării cât mai mult timp posibil. Laptele matern continuă să asigure anticorpi și factori imunologici activi, menținând protecția împotriva infecțiilor și sprijinind dezvoltarea neurocognitivă.
Pentru mamă, continuarea alăptării aduce beneficii proprii: scade riscul de cancer ovarian și mamar, favorizează revenirea mai rapidă la greutatea pre-sarcină și poate reduce probabilitatea depresiei postnatale – efecte confirmate în analize de cohortă publicate în The Lancet Global Health.
Deși beneficiile sunt clare, mulți factori pot duce la întreruperea precoce a alăptării: lipsa concediului maternal suficient, reîntoarcerea rapidă la muncă, presiunea socială sau miturile despre „lapte insuficient”.
„Cele mai frecvente cauze de renunțare prematură nu sunt medicale, ci țin de lipsa sprijinului și de anxietatea mamei. Cu consiliere în lactație și un mediu de susținere, majoritatea problemelor se pot depăși”, explică dr. Bidiga.
În multe țări europene, politica de sănătate publică include centre de sprijin pentru alăptare și consultanți certificați, ceea ce a crescut semnificativ rata alăptării exclusive până la 6 luni. În România, extinderea acestor servicii rămâne o prioritate, mai ales în maternități și la medicii de familie. „Alăptarea exclusivă nu este doar despre hrănire, ci despre protecție, dezvoltare și legătura unică dintre mamă și copil. Este primul și cel mai natural pas spre o sănătate solidă pe viață”, conchide pediatrul.
