Vârsta de aur a funcționării psihologice este între 55 și 60 de ani
Un studiu recent publicat în revista Intelligence și preluat de TVR Info arată că funcționarea psihologică generală — care include raționamentul, cunoștințele dobândite, inteligența emoțională și stabilitatea personalității — atinge vârful în jurul vârstei de 55–60 de ani.
Până acum, se credea că performanța cognitivă „pură” — viteza de procesare sau memoria de lucru — își atinge apogeul în tinerețe, adesea între 20 și 30 de ani. Însă noul studiu, care combină 16 dimensiuni psihologice (de la raționament la trăsături de personalitate precum conștiinciozitatea și stabilitatea emoțională), arată că indicele global al funcționării psihologice crește constant până în jurul vârstei de 55–60 de ani, înregistrând un declin moderat abia după 65 de ani și unul mai accentuat după 75. Acest rezultat contează pentru că explică de ce multe persoane de peste 50 de ani ocupă poziții de conducere, iau decizii complexe și performează bine în contexte strategice. Experiența, cunoștințele acumulate și stabilitatea emoțională devin atuuri majore.
Totuși, există și un avertisment: studiile longitudinale arată că abilitățile cognitive care nu sunt folosite pot începe să scadă chiar din a patra decadă de viață.
În societățile unde vârsta standard de pensionare rămâne relativ scăzută (de exemplu, 65 de ani), iar vârsta medie a populației active tinde să scadă, concluzia studiului este un semnal clar: resursa de experiență și maturitate nu trebuie „pensionată” prematur.
În România, politicile de ocupare a persoanelor de peste 50 de ani sunt adesea pasive, deși această categorie are un potențial de performanță major.
Desigur, nu este totul roz. Cercetările subliniază că atingerea acestei „vârste de aur cognitive” depinde de mai mulți factori: calitatea somnului, alimentația, activitatea mentală și fizică. De pildă, un studiu arată că relația dintre somn și funcția cognitivă devine deosebit de sensibilă între 50 și 75 de ani, ceea ce înseamnă că stilul de viață devine crucial pentru valorificarea potențialului maxim.
Concluzia este că mai degrabă decât să ne temem de înaintarea în vârstă, ar trebui să o privim ca pe o etapă de maturitate în care putem excela — dacă ne menținem mintea activă, adoptăm un stil de viață sănătos și valorificăm experiența.
Vârsta nu este un impediment, ci o resursă, mai ales după 55 de ani — cu condiția să primească șanse și contextul potrivit.
