Așa-numitele „firme de apartament” din România, care au sediul social diferit de domiciliul fiscal la care funcționează afacerea, trebuie să notifice sau să înregistreze la ANAF domiciliul fiscal, pentru că altfel riscă să fie declarate inactive de către Fisc, cu anularea codului de TVA și pierderea dreptului de deducere a taxei, alături, eventual, de obligaţii fiscale restante sau impuse retroactiv și penalităţi sau majorări, avertizează trei experte în fiscalitate, într-o analiză transmisăcomunității antreprenoriale StartupCafe.ro.
Andra Cașu, Georgiana Pustin și Cristina Clujescu, de la compania de consultanță EY România, subliniază, în analiza lor, obligația firmelor să informeze Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) despre modificarea domiciliului fiscal.
„De exemplu, poate fi vorba despre așa-numite firme de apartament, cu alte cuvinte cazurile în care la aceeași adresă fizică figurează uneori și zeci de firme. Legea societăților comerciale nu interzice înregistrarea într-o astfel de locație, însă intervine aspectul domiciliului fiscal al firmei” – exemplifică consultantele.
Problema este că domiciliu fiscal este preluat sau înregistrat automat de ANAF la adresa menționată ca sediu social în documentele de înființare depuse la Registrul Comerțului (RECOM).
Dacă sediul social nu este în fapt și domiciliul fiscal, ulterior înființării, firmele în cauză trebuie să depună o declarație de mențiuni la ANAF în care să indice adresa unde este stabilit domiciliul fiscal.
„ANAF poate declara firmele inactive, dacă organul fiscal constată faptul că acestea nu funcționează la domiciliul fiscal declarat. Or, în cazul înregistrării sediului social într-un apartament al mai multor firme, este evident că acestea nu-și pot desfășura fizic activitatea în acel spațiu” – atrag atenția expertele EY.
Odată cu declararea firmelor ca inactive, de către ANAF, măsurile Fiscului mai pot include:anularea din oficiu a codului de TVA, suspendarea dreptului de deducere a TVA pentru achizițiile făcute în perioada de inactivitate și imposibilitatea de a deduce cheltuielile aferente activităţii firmei pentru perioada în care este declarată inactivă (inclusiv pentru calculul impozitului pe profit/ pierderii fiscale), obligaţii fiscale restante sau impuse retroactiv, potrivit legislaţiei, inclusiv penalităţi sau majorări în cazul în care prevederile Codului Fiscal nu au fost respectate.
Mai mult, nici clienții firmelor declarate inactive nu beneficiază, în general, de dreptul de deducere a cheltuielilor și a taxei pe valoarea adăugată aferente achizițiilor de la acestea, mai avertizează expertele.