Giorgiana Radu-Avramescu
învelește-mă cu frunze,
cu frunzele toamnei,
colorate în galben și maro-roșcat
pune-mi podoabele ei,
drept cercei,
ciorchini bogați în broboane de struguri,
coliere din prune dulci,
mărțișor din gutui
pune aripile vântului,
pe obraz să mă mângâie,
lasă-ți lacrima amăruie de vin,
de vin pelin,
pe buze să mă sărute
învelește-mă în astă toamnă,
ca și când prima și ultima ar fi,
când tu te întâmpli,
când unul spre altul venim,
și niciodată noi,
așa îmbăiați, nu de ploi,
ci de gustul alcătuit de amândoi,
nicicând nu se va mai nimeri,
ci, poate, cândva,
în anotimpurile târzii de peste veacuri,
de peste îndelungate toamne
ale iubirii, trădării, regăsirii,
se va întâmpla
