În urmă cu 97 de ani, omenirea a fost marcată de o descoperire care a schimbat cursul medicinei, printr-o nouă şansă la viaţă. Ocupându-se cu predilecţie de cultura bacteriilor, bacteriologul scoţian Alexander Fleming a descoperit întâmplător, în 3 septembrie 1928, penicilina, produsă de culturile unui mucegai (mucegaiul Penicillium), menţionează www.acs.org. Primul raport privind penicilina l-a publicat la 10 mai 1929 în ”British Journal of Experimental Pathology”, iar în iunie apare lucrarea ”Despre efectul antibacterian al culturilor de penicilină”, potrivit www.acs.org. Ulterior, a demonstrat efectul penicilinei asupra stafilococilor, streptococilor, genococilor, meningococilor şi pneumococilor şi, implicit, puterea acesteia de a combate infecţiile, pneumoniile şi meningitele. Contribuţii în cercetarea privind penicilina au adus Alexander Fleming, Ernest Boris Chain, Norman George Heatley şi un medic australian, Howard Walter Florey. În 1940, s-a reuşit izolarea şi prepararea în stare purificată şi concentrată a penicilinei, menţionează www.acs.org. Fleming, Chain şi Florey au primit în 1945 Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină ”pentru descoperirea penicilinei şi a efectelor curative ale acesteia în diverse boli infecţioase” potrivit www.nobelprize.org.
