Tristețea care se instalează fără motiv aparent, oboseala care nu trece nici după ore bune de somn, scăderea interesului pentru activități care altădată aduceau plăcere pot fi uneori semne ale lipsei de vitamina D. Cercetătorii au descoperit că acest nutrient liposolubil are receptori în zonele creierului responsabile cu starea de spirit. Procesul prin care vitamina D influențează starea psihică implică o cascadă de reacții chimice și începe atunci când pielea expusă la soare produce vitamina D3 într-o formă inactivă. Aceasta este ulterior procesată de ficat și rinichi până la calcitriol, forma activă care influențează sinteza serotoninei și a dopaminei, cunoscute sub denumirea de hormonii fericirii, potrivit unui documentar prezentat de Hotnews.
Ce se întâmplă însă când acest proces este perturbat? Studiile au scos la iveală că deficitul de vitamina D poate duce la o modulare deficitară a axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale, sistemul care reglează răspunsul la stres și producția de hormoni. Consecința este o scădere a serotoninei, asociată cu dispoziția depresivă, și a dopaminei, care reduce motivația și capacitatea de a resimți plăcere. Legătura dintre deficitul de vitamina D și depresie este bidirecțională. Persoanele depresive tind să petreacă mai puțin timp afară, să se izoleze social, să neglijeze alimentația, factori care reduc nivelul de vitamina D. Deficitul agravează apoi starea depresivă, iar mecanismul se întreține de la sine, în lipsa tratamentului.
Cu toate acestea, opiniile specialiștilor diferă în privința eficienței suplimentării cu vitamina D în tratamentul depresiei. Un studiu amplu, publicat în 2023 a urmărit mii de participanți și a găsit o asociere importantă între nivelul scăzut de vitamina D și simptomele depresive. Persoanele cu cele mai mici concentrații serice de 25-hidroxivitamina D prezentau un risc cu 31% mai mare de a dezvolta depresie comparativ cu cele cu niveluri adecvate. Rezultatele intervențiilor directe, însă, au fost eterogene. Administrarea de suplimente cu vitamina D a îmbunătățit vizibil starea unor pacienți, dar nu a produs efecte importante în alte cazuri. Datele indică o relație complexă, în care vitamina D influențează depresia, dar nu acționează ca un factor unic și direct.
O meta-analiză care a inclus peste 31.000 de participanți a concluzionat că deficitul de vitamina D dublează riscul de depresie (raport de risc 2,17). Totuși, atunci când au fost analizate doar studiile privind suplimentarea, efectele observate au fost mult mai reduse. Concluzia generală a fost că vitamina D poate fi un indicator al stării generale de sănătate, mai degrabă decât o cauză directă a depresiei. Deficitul de vitamina D și depresia sunt afecțiuni diferite, fiecare cu manifestări specifice. Totuși, pot apărea simultan.
Printre simptomele posibile ale deficitului de vitamina D se numără:dureri osoase persistente; oboseală accentuată sau somnolență;slăbiciune musculară și dureri articulare. Semnele caracteristice ale depresiei includ:tristețe profundă, senzație de lipsă de speranță sau de neputință; pierderea interesului pentru activități care altădată aduceau plăcere; modificări involuntare ale greutății corporale; tulburări de somn și oboseală constantă.
În privința dozei optime de vitamina D, ghidurile oficiale recomandă între 600 și 800 de unități internaționale pe zi pentru adulți, dar mulți specialiști în psihiatrie și nutriție consideră că aceste valori pot fi prea mici în cazul persoanelor cu depresie. Unii clinicieni prescriu doze de până la 5.000 UI zilnic pentru pacienții lor cu simptome depresive, monitorizând atent nivelurile serice. Valorile considerate normale în sânge se situează între 30 și 50 nanograme pe mililitru. Sub 20 ng/ml este diagnosticat deficitul, iar între 20 și 30 ng/ml insuficiența. Peste pragul de 50 ng/ml nu s-au observat beneficii suplimentare, iar depășirea a 150 ng/ml este asociată cu toxicitate.
Toxicitatea vitaminei D este rară, dar poate fi severă. Simptomele includ greață, vărsături, slăbiciune musculară și, în cazuri extreme, afectarea rinichilor sau a inimii. Aceste situații apar aproape exclusiv în urma suplimentării excesive, nu prin expunere la soare sau alimentație. Organismul reglează natural producția de vitamina D din lumină solară, dar nu are mecanisme similare pentru dozele ingerate sub formă de suplimente.
