Florin Tănăsescu
Dacă simţiţi că duhnesc a de toate, nu vă supăraţi, dar e din cauză de austeritate. Adică, odată aflată în stadiul de tentativă ideea de creşere a impozitului la locuinţa mea de vară, care-i de fapt şi reşedinţă, am intuit ce urmează: taxarea grajdurilor, a coteţelor şi-a altor acareturi.
Ca orice om chibzuit, mi-am luat măsurile de rigoare. Vaca, de exemplu – chioară, oarbă, cum e ea, tot mulg lapte de la ea – am luat-o de coarne şi-am băgat-o în casă. Astfel, am dărâmat grajdul.
Capră nu mai am, că a mierlit-o din cauza invidiei vecinului. Deci, tot răul spre bine, până la urmă.
Coteţul cu alea trei găini a avut aceeaşi soartă: ras din ogradă. Zburătoarelor nu le-am luat gâtul, ci le-am urcat în pod.
Logic, am demolat şi adăpostul câinelui. Pe el nu l-am omorât din mai multe motive. Unul ar fi că legea prevede pedepse naşpa pentru o aşa infracţiune. Al doilea – nu că mă laud – am suflet bun, chiar dacă eman un miros de vă mută nasul. Al treilea: să-mi latre la ureche când vin gealaţii să plătesc sus-amintitele impozite.
Ce-i drept, pisica s-a cam speriat în primă fază, dar încet, încet, s-a împrietenit cu patrupedul. Ba, chiar fac vocalize: potaia latră, mâţa – miaună.
Partea naşpa-i că nu mai prinde şoareci, dar am cumpărat de la magazinul second-hand o cursă (capcană). E drept că fiind la mâna a doua, nu funcţionează, dar măcar pe post de sperietoare să fie.
Columbofil pasionat, tot am sacrificat voliera porumbeilor. I-am luat de câte-o aripă şi acum zburdă prin bucătărie într-o veselie.
Cetăţean care respectă legile, am pus la poartă, ca să ştie eventualul vizitator ce-l aşteaptă, o pancartă pe care scrie „Atenţie, austeritate!”.
De-atunci, lumea mă vorbeşte prin sat în fel şi chip. Critica întâlnită cel mai des? „Ce om zgârcit. O cafea n-ar da şi el. Sau o ţuică!”.
A, că uitasem: am demolat şi resortul porcului, care acum îmi grohăie prin „odaia bună”, cum se zicea pe vremuri.
În fine, casa mea – dacă mai poate fi numită aşa – este o adevărată Arcă a lui Noe.
Iar eu mă amăgesc că aşa cum a scăpat el vieţuitoarele de Potop, tot aşa voi contribui și eu la salvarea ţării. Şi-a mea!
V-aş mai povesti şi alte măsuri, dar îmi bate la poartă un cioban. Ştiu ce vrea: să mute târla lui în casa mea, doar-doar o scăpa de impozitare.
Deci, nu vă supăraţi dacă mâine duhnesc a blană de oaie!
Chestie de salvare a ţării, nimic altceva!
