România are un deficit de forţă de muncă persistent şi mai sever decât media Uniunii Europene, cel mai acut manifestându-se la ocupaţii cu competenţe elementare, dar persistă şi în IT&C, ştiinţe, inginerie şi sănătate, susţine Cristian Popa, membru al Consiliului de administraţie al BNR, într-o postare pe reţeaua LinkedIn, potrivit TVRInfo.
„Se vorbeşte mult în ultima perioadă despre imigraţie. De departe cea mai interesantă analiză pe această temă o găsiţi în cel mai recent Raport asupra Inflaţiei al BNR, într-o casetă dedicată pieţei muncii. Concluzia principală este că România are un deficit de forţă de muncă (adică o ofertă insuficientă sau nepotrivită faţă de nevoile/cerinţele posturilor) persistent şi mai sever decât media UE. Fenomenul se vede în sondaje şi în indicatorii de tensionare ai pieţei muncii: 40% dintre companii consideră lipsa personalului calificat ca fiind o problemă presantă”, a subliniat Cristian Popa.
El a menţionat că „acest deficit loveşte atât la bază, cât şi la vârf”, iar cel mai acut se manifestă la ocupaţii cu competenţe elementare, dar şi în domenii precum IT&C, ştiinţe, inginerie şi sănătate.
„Paradoxal, piaţa muncii este, în acelaşi timp, relativ tensionată (cu deficit de forţă de muncă), dar şi dispune de rezerve importante. Asta pentru că avem una dintre cele mai mici rate de participare a forţei de muncă din UE (deci oameni care ar putea, dar, cel puţin formal, nu muncesc, mai ales în rândul tinerilor, al femeilor şi al minorităţii rome) şi una dintre cele mai mari rate ale tinerilor care nu au un loc de muncă, nu urmează o formă de învăţământ şi nici nu participă la activităţi de formare profesională. Demografia nu ne este favorabilă: ponderea persoanelor vârstnice a urcat la 20% în 2024 (faţă de 16% în 2013), vârsta mediană este aproape 44 de ani (era 40,5 ani în 2013), iar populaţia totală e proiectată să scadă cu aproape 10% până în 2035. Surprinzător, nu întinerim. Iar îmbătrânirea populaţiei influenţează în mod direct oferta de forţă de muncă disponibilă pe termen mediu şi lung”, susţine Popa.
Revenind la migraţie, după mai bine de două decenii de migraţie net negativă, România a trecut pe plus în 2022-2023, a precizat oficialul BNR.
„Asta nu înseamnă că toţi românii s-au întors acasă sau că au încetat să mai plece, dar fenomenul s-a temperat, au început să mai şi revină acasă. În medie, au emigrat (plecat) peste 200.000 de persoane anual în ultimii 10 ani. Dar, în 2023, România a avut circa 324.000 imigranţi (persoane sosite). Două mecanisme au contribuit: majorarea şi menţinerea din 2022 a contingentului anual de lucrători non-UE la 100.000 şi revenirea unei părţi a diasporei după pandemie”, a adăugat Cristian Popa.
Aşadar, numărul imigranţilor a crescut în special datorită lucrătorilor proveniţi din Nepal, Sri Lanka, Vietnam şi alte state non-UE (în general, muncitori necalificaţi care aparţin ţărilor în curs de dezvoltare sau cei plecaţi din Ucraina) şi mai puţin din UE, în timp ce emigrarea îi priveşte adesea pe lucrătorii calificaţi, susţine Popa.
Potrivit celui mai recent raport al BNR, cu toate că există unele semnale de ameliorare, deficitul de forţă de muncă rămâne o problemă presantă, pregnant structurală, care poate fi rezolvată doar pe termen mediu şi lung prin politici active în plan social, de la îmbunătăţirea calităţii sistemului de învăţământ şi a capacităţii acestuia de a livra candidaţi cu o pregătire corespunzătoare cerinţelor angajatorilor la îmbunătăţirea calităţii vieţii, astfel încât decizia de a avea copii şi de a rămâne în ţară să devină naturală.
