Luiza Rădulescu Pintilie
Destinul a rânduit, după reguli numai de el știute, să așeze în cartea vieții Clarei Mărgineanu și taina metaforei și, pentru că a înnobilat-o atât de frumos în poeziile cuprinse în nu mai puțin de zece volume, s-a grăbit apoi să prilejuiască mult, mult prea devreme, întâlnirea sa cu înaltul ceresc. În anul pericolului mortal al pandemiei, poeta și jurnalista aflată în deplina maturitate a vieții, a cuvântului scris și a puterii imaginii de televiziune de a ”vorbi” nu s-a temut de virusul ucigaș fiindcă a știut că o altă grea suferință îi pecetluise deja, în primăvara anului 2020, marea-i plecare … dincolo, deși a sperat, până în cea din ultimă clipă pământeană, într-o minune. Au rămas în urma sa cărți și emisiuni culturale, însoțite de o frumoasă vocație a prieteniei pe care a dăruit-o prin felul său de a fi, dar și prin profesionalism, dovadă că pariul pe prietenie pe care l-a acreditat nu doar ca o figură de stil, ci ca un stil de viață, a fost dus mai departe și câștigat de unii dintre cei care, cunoscând-o și prețuind-o, n-au lăsat-o uitării, dar și de cei care li s-au alăturat în timp, descoperind-o după stingerea sa din viață.
Ca o îndatoritoare asumare de suflet, misiunea neuitării și-a declarat-o necondiționat, la puține luni după ce poeta care nu împlinise nici măcar 48 de ani a rămas doar în amintire, doamna Martha Maria Mocanu- director general al firmei BES România, organizând, la Ploiești, un festival numit „Festivalul poeziei scrise cu litere de tipar-In memoriam Clara Mărgineanu „ ( fiindcă literele de tipar sunt cele care i-au deschis poetei, devreme, fereastra spre lumea scrisului ) și apoi, rând pe rând, nu mai puțin de cinci ediții au devenit rugă și pomenire, smerit omagiu, luminoasă aducere aminte, fie că s-au desfășurat lângă zidurile impunătoarei biserici ploieștene ”Nașterea Domnului și Sfântul Apostol Andrei” sau pe scena filarmonicii ploieștene. Și la fel s-a dovedit a fi și cea de-a șasea ediție, tocmai desfășurată sâmbătă-23 august a.c. la Centrul Metropolitan de Educație și Cultură Dalles din București, prietenia, poezia și amintirea Clarei Mărgineanu aducând alături apropiați, artiști, jurnaliști, iubitori de poezie. Sunt greu de găsit exact acele cuvinte care să cuprindă cu totul cele aproape patru ceasuri ale unei stări de spirit în care gândurile mărturisitoare, vocile prieteniei rostind versurile Clarei Mărgineanu sau cântându-le, tăcerile, aplauzele, gesturile s-au împletit, s-au armonizat, au făcut timpul să se oprească în loc, inimile să bată mai tare, privirile să se ridice spre înalt, mica distanță între scenă și public să se șteargă cu totul și, aș îndrăzni să spun, că și Raiul să coboare puțin. Drept simbolic însemn al prieteniei și al reînnoirii legământului întru prietenie, doamna Martha Maria Mocanu și-a încheiat mesajul- confesiune dăruind fiecăruia dintre trăitorii și păstrătorii acestei legături de suflet –Luminița Tucă, Cristina Maria Firoiu, Catia Maxim, Dana Florian, Mihaela Drăgănescu, Felicia Popescu, Ovidiu Mihăilescu, Adrian Săhlean, Vanghele Gogu, Walter Ghicolescu, Radu Crăciunescu – volumul postum „Jurnalul unui pariu pe prietenie”, editat special pentru acest moment și reunind însemnări inedite, din perioada 2012-2020 , descoperite în calculatorul Clarei Mărgineanu, alături de câte o metanie albastră- împletită de măicuțele de la Mănăstirea Zamfira în culoarea albastrului zugrăvit de Nicolae Grigorescu pe pereții sfântului lăcaș , a albastrului ales de Clara Mărgineanu drept simbol al femeii-albastre cum s-a autointitulat și a azuriului ceresc în care își scrie astăzi veșnicia-, și binecuvântată de ieromonah Damian Bulz, dar și de înmiresmarea unei dulceți de trandafiri pregătite de cele douăzeci de monahii ale aceleiași mănăstiri alături de vrednica lor stareță- Minodora Ivănoiu și aducând aminte de poezia aceleiași poete „Un trandafir pe masă”- „Sunt lacrimă, sunt trandafir, sunt rană „.De altfel, numele Clarei Mărgineanu a fost pomenit, în aceeași zi, și așezat în rugăciune în frumoasa mănăstire de pe Valea Teleajenului.
Apoi, volumul realizat printr-o strădanie comună de Martha Maria Mocanu, Luminița Tucă, Alexandru Turcu, Ovidiu Mihăilescu s-a scris și s-a rescris sub emoția amintirilor, dar și a unui prezent care adaugă mereu poveștii adevărate parfumul întâmplării de viață. Și a unei prietenii necondiționate, care nu cere gesturi mărețe, ci doar sinceritate și autenticitate, cele care o și determinau pe Clara Mărgineanu să le răspundă, așa cum spunea de fiecare dată, cu o plecăciune a inimii. Dovadă că, aflată în public, actrița Doina Ghinescu a vorbit despre întâlnirea sa cu Clara Mărgineanu în timpul studiilor la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică și a recitat un poem al acesteia. Sau că, lângă lumânarea din ceară curată, arzând la marginea scenei, trimisă de preotul Ioanin Chilan, cel care i-a fost alături de la început doamnei Marthei Maria Mocanu în organizarea festivalului, împreună cu un înălțător mesaj, florile ce au înnobilat aceeași scenă au fost așezate în mici amfore dăruite pentru eveniment de doamna Rodica Ionescu, impresionată la rândul său de povestea adevărată și dureroasă deopotrivă căreia îi este dedicat. Începută la ceasurile vecerniei, întâlnirea ar fi putut dura cu siguranță și dincolo de multele ceasuri cât a durat- așa cum se prelungeau toate întâlnirile între prietenii Clarei Mărgineanu, cum și-au amintit cu nostalgie- așa încât rostirea poemului eminescian Luceafărul- cu trimitere la strălucitoarea stea a dimineții, dar și la ploaia stelelor căzătoare din acest august, care împlinesc dorințe sau marchează călătoria sufletelor spre Rai- a avut plusul său de lumină, traducerea și rostirea în limba engleză aparținându-i scriitorului și traducătorului Adrian Săhlean, venit din SUA, unde a prezentat creația marelui nostru poet național în numeroase orașe și universități. În același timp, tot sub semnătura sa, când încă Clara Mărgineanu era în viață, Adrian Săhlean a tradus și publicat, în 2019, în SUA, volumul „Femeia albastră- Blue woman”, tipărit apoi, într-o ediție bilingvă, prin implicarea doamnei Marthei Maria Mocanu, și în România, un vis împlinit pentru poeta care a participat la lansarea volumului.
Fără a avea spațiul tipografic necesar evidențierii fiecărui moment în parte a ceea ce a fost cu mult mai mult decât un eveniment și a căpătat toată îndreptățirea unui adevărat regal de emoție și de trăire, nu aș putea încheia aceste rânduri fără a aminti vernisajul expoziției de pictură ce a reunit- sub aura orizontului definit de Clara Mărgineanu drept “Dincolo de dincolo”- lucrări inspirate din versurile poetei, realizate cu talent de elevi al Liceului Tehnologic TOMIS din Constanța, specializarea „Operator procesare text-imagine”, coordonați de profesoara Alexandrina Macarov.
Iar în locul oricărei alte încheieri pe care aș putea-o scrie, ca jurnalist și ca om, și cu emoția celei care a moderat evenimentul și a mijlocit un asemenea dialog de inimă, îmi îngădui să aleg câteva dintre versurile cântate, la unison, de către cei aflați în sală și în public, la finalul târziu al serii despre artist, misiunea și condiția sa, încredințată fiind că poezia e o artă și tot artă sunt prietenia și iubirea de semeni :„Noi artiştii fără vină/Noi purtăm în mâini lumină/Să v-o dăm-napoi/Iar dacă-o să fie cazul/Şi va dispărea şi gazul/Vom arde noi/(…)Vine noaptea următoare/Noi aprindem felinare/Spre a fi frumos…”.
Și mai ales am încredințarea că mirabila sămânță a acestei lumini întru frumos se află doar în mintea și în sufletul fiecăruia dintre noi și că este de datoria noastră să nu mai întârziem, până devine prea târziu, să o ocrotim, să o facem să lumineze și să înflorească mai des !
