Luiza Rădulescu Pintilie
Sub albastrul cerului și binecuvântarea impunătoarei biserici ploieștene ”Nașterea Domnului și Sfântul Apostol Andrei” ori pe scândura scenei filarmonicii ploieștene, rând pe rând, cinci ediții ale Festivalului ”In memoriam Clara Mărgineanu” au alăturat, în duhovnicie, emoție profundă și lumina lăuntrică, pomenirea creștinească și neuitarea unei poete și a unei jurnaliste plecate prea devreme Dincolo, dar și împlinirea testamentară a vocației întru prietenie și a iubirii de semeni pe care le-a lăsat înscrise în versurile sale și în inimile acelora care au cunoscut-o și au prețuit-o.
Meritul a fost și continuă să fie, de la lansarea a ceea ce s-a dovedit a fi cu mult mai mult decât un eveniment până la alăturarea, sâmbătă -23 august, a unei noi file de suflet, al doamnei Martha Maria Mocanu, director general al firmei Bes România Ploiești- cea care i-a fost alături Clarei Mărgineanu în lupta cu o grea suferință și în speranța de a o învinge, iar apoi cea care și-a asumat datoria – deloc ușor de purtat și cu atât mai onorantă- de a nu o lăsa să moară cu totul, după stingerea sa din viață în primăvara anului 2020, și sub povara uitării sale și a celor zece cărți pe care le-a scris, a emisiunilor de televiziune pe care le-a realizat, a spectacolelor pe care le-a luminat prin scânteierile ei întru har, sensibilitate și frumusețe de chip și spirit. Iar datoria aceasta a împlinit-o nu numai aducând laolaltă, în rostirea poeziei și murmurarea refrenelor scrise pe versuri ce poartă numele poetei păstrate vii în gânduri și inimi, unii dintre cei mai apropiați prieteni și artiști, ci și, deopotrivă, tineri care au descoperit, prin Clara Mărgineanu, poezia și propria inspirație, dar și un public de diverse generații care s-a dovedit de fiecare dată atins de mesajul și încărcătura momentelor cărora le-a devenit, impresionat, părtaș. La rândul lor , patru trandafiri albi, plantați simbolic în curtea lăcașului-catedrală de cea care a ales să împlinească o asemenea misiune de suflet, alături de preotul Ioanin Chilan, de la început alăturat însuflețirii în rânduiala creștină și iubirea de semeni, sunt un fel de mărturisitori ai ofradei de neuitare a celei stinse ea însăși în floarea vârstei, la nici 48 de ani, dar și un înflorit garant- venit dinspre Raiul în care vreau să cred că-și veșnicește existența -al încredințării aceleiași poete care a lăsat scris: ”Nu se pierde nimic, iubirea se răspândește, așa cum știm, dăruind vom dobândi!”, spre a adăuga apoi, drept mărturisire și legământ, crez și testament:”Am ars, am ars, /am ars într-o mistuire lentă, dureroasă(…)să ne dăruim unii altora lumină, precum flacăra lumânării”. Acea lumânare care poate face oricând, în toată simplitatea ei, ceea ce însuși soarele nu poate face niciodată: să lumineze în întuneric. Iar ”lecția” aceasta, să recunoaștem, ne-ar fi de mare folos să ne-o aducem aminte mai des, cu atât mai mult în vremurile acestea tulburate și înnegurate mai ales în privința valorilor de preț ale omenirii- Binele, Frumosul şi Adevărul-, de fapt acelea cărora le-a fost slujitoare, prin poezia sa, prin felul său de a fi, și poeta Clara Mărgineanu. Poezia, cea pe care, crescută fără părinți și fără rude de sânge, după cum a mărturisit în file descoperite după stingerea sa din viață, și-a clădit și susținut destinul, convinsă fiind că ”atunci când s-a ordonat să mă nasc, cuiva i-a fost milă de ce urma să trăiesc, așa că mi-a dăruit și echipamentul de salvare, adică poezia”.
Poezia, cea despre care a fost încredințată că ” este o forță care ne ordonează pașii și destinele! ”. Însoțită îndeaproape de prietenia dăruită necondiționat, ca un fel de înrudire de suflet cu ceilalți, neezitând să recunoască, nu o dată, că în numele prieteniei inima sa face plecăciune. Și încredințată fiind, într-un paradoxal amestec de premoniție și ultimă speranță, că ” La povestea ce-a fost, un delir, un spital,/ Dacă eu n-am să pot, tu să scrii un final…”.Iar într-o zi, ceea ce a fost gând așezat în vers a ieșit, dureros, din pagini de carte și s-a așezat definitiv în cartea vieții : ”Voi merge, în genunchi, încă o viață/Până departe, până foarte sus/Aproape de acoperișul lumii/Să-i mulțumesc prea bunului Isus”.
Înscriind într-un fișier de calculator, ca un fel de filă de jurnal, Clara Mărgineanu a mai notat :”Am învăţat să scriu cu litere de tipar pe când aveam cinci ani. De atunci, scriu cu șuvoi de traumă uriașă, bandajată în cuvinte de sânge, scriu aripă de fluture să mângâie răni făcute cu piatră de ocară. Scriu exorcizând umbre până aud lumina urcând în viscere. Scriu cuvinte ignorate de întristaţii zilelor de acum, scriu cu degete urlând cu capul în pumni, către mirarea din inima stelelor. Așa am supravieţuit. Așa am păcălit, uneori, spaima de inutil, de nimic și de moarte fără iubire. În litere zâmbește crâmpeiul de Rai născut în Iad și o mirare albastră că viaţa, uneori, devine cuvânt”. Nu întâmplător despre poezia scrisă cu literele de tipar ale pasiunii și ale statorniciei de a o urma pe care le-a întrupat cu asupra de măsură pe cât de fragila pe atât de puternica poeta în înfruntarea potrivniciei vieții e și numele acestui festival-rugă și luminoasă reamintire , a cărui a șasea ediție va fi găzduită sâmbătă, 23 august, cu începere de la ora 18,00, de Centrul Metropolitan de Educație și Cultură- Salla Dalles București, intrarea fiind liberă. Dar nu un final, ci o continuitate întru prietenie și iubire vor scrie, prin mărturisitele lor cuvinte de inimă- alături de inițiatoarea, organizatoarea și păstrătoarea flăcării aprinse de la cea dintâi ediție, Martha Maria Mocanu ( cu susținerea și implicarea firmei pe care o conduce)- preotul Ioanin Chilan, Catia Maxim, Cristina-Maria Firoiu, Luminița Tucă și voi fi, la rându-mi, onorată să rostesc câteva gânduri. Invitat special din Statele Unite ale Americii , scriitorul și traducătorul Adrian G. Săhlean va recita cunoscutul poem eminescian „Luceafărul” în limba engleză. Voci ale prieteniei se vor așeza, ca și în edițiile anterioare, în cântec, în interpretarea unor artiști care i-au fost prieteni dragi Clarei Mărgineanu: Ovidiu Mihăilescu, Maria Gheorghiu, Dana Florian, Mihaela Drăgănescu, Vanghele Gogu, Walter Ghicolescu, Radu Crăciunescu și Felicia Popescu.
Un moment inedit îl va constitui , în cadrul acestei ediții, lansarea unui volum postum sub semnătura poetei Clara Mărgineanu – „Jurnalul unui pariu pe prietenie”, publicat la Editura David Art, iar vernisajul unei expoziții de pictură va da o reprezentare în culori imaginii poetice „Dincolo de dincolo” imaginată de Clara Mărgineanu, lucrările fiind inspirate de versurile sale și fiind realizate de elevi ai Liceului Tehnologic „Tomis” Constanța (specializarea Operator procesare text-imagine), sub coordonarea profesoarei Alexandrina Macarov.
***
”Ni se pare că viaţa va întârzia în noi”, a mai fost descoperit notat , între paginile mărturisirilor sale, de poeta Clara Mărgineanu. Parcă spre a ne reaminti cât de repede trecători suntem și cât de bogați am fi, fiecare în parte și toți laolaltă, dacă am câștiga, iar și iar, pariul pe prietenie și iubire de semeni…
