Florin Tanasescu

A băga la cap a fost, din moşi strămoşi, o veritabilă provocare pentru neamul românesc. Dovadă stă, în continuare, miza care se pune pe expresii de tipul “Dă-i românului mintea cea de pe urmă” sau „Istoria se repetă la început tragic, apoi la televizor”.
A pricepe nu-i totuna cu a citi de zor pe net ori a asculta ce spune Radu Tudor, drept pentru care procesul de învăţare se anunţă ca fiind unul greu şi complex. Chiar mai greu decât se spunea în cartea de istorie: “Formarea statului românesc – proces lung şi anevoios”.
Soluţia eficientă în ceea ce priveşte procesul reţinerii învăţării se găseşte în câteva reguli aparent simple, care, băgate la cap, te pot scăpa de necazuri şi de alte belele. Ca în exemplele de mai jos.
Încearcă să nu te aglomerezi în ultimele zile ale mandatului. În unele cazuri, mandatul prezidenţial este mai lung decât al unui şef al DNA, sau de la ÎCCJ. Drept pentru care, se marşează pe politica pas cu pas- azi pe o cerere de arestare, mâine – pe o alta, într-o săptămână şapte, şi tot aşa. Fum să fie, după care se face şi focul ! Dacă se mai găseşte şi un reporteraş de tipul lui Ovidiu Oanţă – “Cum vă simţiţi în calitate de mamă care are fiica la arest ?” -, sau o lozincă de felul “ Ei au furat banii românilor”, lupta împotriva duşmanului de clasă (a burghezo-moşierimii, nu ?) e declanşată. Mai lipseşte Canalul Dunăre – Marea Neagră. Mai greu este cu procesul de recapitulare a trecutului – în mod deosebit, a anilor ’60 din secolul/mileniul trecut -, cu dube, denunţuri şi alte grozăvii.
Sistematizarea materiei de învăţat este, iar, un punct de la care nu trebuie să faci rabat. Citeşte, deci, în diagonală sau pe săritelea. Ori numai titlurile materiei, eventual ale capitolelor. Aşa le-a reuşit unora tranzitul prin facultăţile particulare de pe vremea lui “ X şi zero”. Foarte greu e de citit, în schimb, printre rânduri.
Memoria vizuală este, de asemenea, foarte importantă ! Deci, întipăreşte-ţi pe retină culoarea curcubeului, răsăritul soarelui sau apusul romantic, ori al treilea cântat al cocoşului… Chiar şi de-o vreme mohorâtă ajunge să-ţi fie dor dacă ajungi la Gherla.
Învaţă scriind! Citeşti – reproduci, citeşti rechizitoriul – denunţi ! Reciteşti – torni ! Ce gândeşte lumea? Nu contează. Este o schemă simplă, în baza căreia se poate obţine arestul la domiciliu ori controlul judiciar. La o adică, chiar NUP-ul. Cel mai bine a înţeles chestiunea şi s-a achitat de sarcina denunţului Ana Maria Topoliceanu, deşi nu-s departe nici Cocoş, Gheorghe Ştefan, Gabriel Sandu şi alţii. Iar lista rămâne deschisă.
Fă cât mai multe conexiuni. De exemplu, gândeşte-te ce legătură există între demisia lui Maior şi valul de percheziţii de până acum, între nominalizarea lui Hellvig la şefia SRI şi viitoarele descinderi. Nu în ultimul rând, desigur, între SRI şi DNA. Ar fi printre puţinele situaţii în care, de cercetezi aceste legi, nu eşti nebun de le-nţelegi.
Dacă toate acestea fi-vor învăţate !