Cunoscută și drept „ochi leneș”, ambliopia este o afecțiune oculară comună la copii. Se dezvoltă atunci când copilul are un ochi care nu vede bine din pricina conexiunii slabe dintre acest organ și creier. Mai rar, afecțiunea poate părea la ambii ochi. Tratamentul instituit în copilărie, până la vârsta de șapte ani, asigură recuperarea vederii într-o proporție aproape totală, potrivit unui documentar prezentat de Hotnews.
Primul control oftalmologic al copilului ar trebui făcut înainte de împlinirea vârstei de un an, recomandă medicii. Cu atât mai mult dacă în familie există persoane care poartă ochelari, suferă de strabism sau alte afecțiuni oculare. Și nu degeaba, pentru că este foarte posibil ca și cel mic să aibă probleme de vedere.
Una dintre cele mai frecvente afecțiuni oculare la copii este așa-numitul „ochi leneș” sau ambliopie. Riscul de ambliopie este mai mare la copiii născuți prematur, care au întârieri în dezvoltare sau un istoric familial care include această afecțiune. Asociația Americană de Oftalmologie Pediatrică și Strabism – American Association for Pediatric Ophtalmology and Strabismus, AAPOS – definește ambliopia acea afecțiune care implică vederea neclară la unul sau la ambii ochi, chiar și atunci când copilul poartă ochelari. Ambliopia apare când ceva afectează modul în care se dezvoltă vederea în copilărie. Atunci când copilul este mic, creierul lui învață să vadă clar lucrurile din jur. Atunci când copilul suferă de ambliopie, creierul primește o imagine neclară de la unul sau de la amândoi ochii și nu învață să vadă bine. Asta se întâmplă pentru că legăturile dintre creier și ochi nu funcționează corect. Dacă nu este tratată, ambliopia poate determina pierderea permanentă a vederii. Conform sursei mai sus citate, există trei posibile cauze ale ochiului leneș.
Prima dintre ele este strabismul – ambliopia strabismică – în care vederea slabă la un ochi este cauzată de strabism, adică de alinierea greșită a unui ochi sau a ambilor. Această aliniere incorectă determină creierul să ignore semnalele venite de la ochiul deviat pentru a evita confuzia cauzată de vederea dublă. În consecință, creierul se concentrează pe imagina clară furnizată de ochiul sănătos. Prin urmare, ochiul deviat suferă o scădere sau o pierdere totală a acuității vizuale.
Viciile de refracție sunt a doua cauză de „ochi leneș”, cunoscute fiind și sub denumirea de ambliopie refractivă. Aceasta înseamnă că un copil poate avea o aliniere corectă a ochilor, dar în același timp și miopie, hipermetropie sau astigmatism la unul dintre ochi, în timp ce, la celălalt, nu. Adică o dezvoltare vizuală deficitară ca urmare a existenței unor erori de refracție între cei doi ochi. Atunci când se întâmplă acest lucru, creierul devine dependent de ochiul mai bun, ignorând deficitele ochiului mai slab.
În timp, acest lucru duce la o lipsă de utilizare a ochiului respectiv și la amblioplie.
A treia cauză de ochi leneș este obstrucția vederii, cunoscută sub numele de ambliopie deprivativă. Cauza poate fi un cristalin opac – cataractă – o pleoapă căzută sau o cicatrice corneeană care împiedică imaginea să ajungă pe retină. Printre semnele „ochiului leneș” se numără:alinierea greșită a ochilor, închiderea treptată a ochilor sau mijirea acestora, ochi care nu se mișcă în aceeași direcție atunci când copilul încearcă să se concentreze, înclinarea persistentă a capului, lovirea de obiecte, mai ales pe o anumită parte a corpului.
Cu cât este depistat mai devreme, cu atât șansele de vindecare sunt mai mari în urma tratamentului. Iar acest tratament constă, în funcție de vârsta copilului, în primul rând, de purtarea unui plasture pe ochiul sănătos, pentru a-l forța pe cel deviat să funcționeze, simultan cu efectuarea unor exerciții speciale de stimulare a vederii. Șansele cele mai mari de recuperare există atunci când tratamentul se începe înaintea vârste de șapte ani, înainte de definitivarea proceselor de creștere și de dezvoltare a ochilor.
În cazul „ochiului leneș” cauzat de erori de refracție, restabilirea vederii se poate realiza prin purtarea de ochelari de corecție a vederii sau lentile de contact. Purtarea ochelarilor potriviți care ajută ochiul să aibă o imagine clară de transmis către creier este un tratament foarte puternic pentru ambliopia refractivă atât unilaterală (la un singur ochi), cât și bilaterală (la ambii ochi).
Similar metodei plasturelui, tratamentul sub formă de picături oftalmice administrate în ochiul mai puternic, are rolul de a slăbi temporar vederea acestuia și de a restabili conexiunea dintre creier și ochiul mai slab în ideea întăririi inputului vizual.
Cât privește tratamentul chirurgical, acesta este indicat în cazurile mai severe, împreună cu terapiile enumerate mai sus. Potrivit healthychildren.org. chirurgia nu poate constitui singurul tratament folosit pentru a trata ambliopia. O intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea cataractei, de exemplu, necesară în ambliopia deprivativă, trebuie însoțită de purtarea ochelarilor și de aplicarea unui plasture.
Primele rezultate ale tratamentului ambliopiei pot apărea după câteva săptămâni, dar adesea afecțiunea are nevoie de luni sau chiar ani de tratament. Pe măsură ce vederea se îmbunătățește poate fi nevoie mai rar de purtarea plasturelui sau de utilizarea picăturilor pentru ochi.
Depistarea ambliopiei poate fi dificul de făcut de către părinți sau îngrijitorii copiilor mici pentru că aceștia nu se plâng de vedere încețoșată. Ei se vor folosi de ochiul care vede mai bine și nu-și vor da seama că nu așa trebuie să stea lucrurile. De asemenea, ochiul mai slab poate părea normal. Din acest motiv, este nevoie de consultul oftalmologic al copilului. Screeningul vizual, recomandat de Academia Americană de Pediatrie (AAP), ajută la depistarea ambliopiei din timp, când aceasta poate fi încă tratată. Recomandarea de screening vizual depinde de vârstă astfel: la nou-născuți medicii verifică dacă există cataractă sau alte probleme oculare la naștere.
La sugari, se verifică dacă bebelușul poate urmări jucăriile sau obiectele din jur cu ochii și dacă alinierea lor este cea corectă. La copiii mici, instrumentele electronice pot fi folosite pentru a depista erorile de refracție și nevoia de ochelari sau alte semne de ambliopie. La copiii mai mari și la adolescenți, testele de vedere sunt similare cu cele pentru adulți și pot fi efectuate atunci când copiii pot identifica forme și litere. Ambliopia trebuie tratată cât mai devreme posibil, deoarece tratamentul funcționează mai bine la copiii mai mici. Studii recente realizate de Institutele Naționale de Sănătate (NIH) din SUA au descoperit că începerea tratamentului la adolescenții până la vârsta de 14 ani poate ajuta în continuare vederea, în sensul recuperării ei, dar nu la fel de mult ca începerea tratamentului la vârste mai mici. Cheia pentru obținerea celor mai bune rezultate este începerea tratamentului devreme, în copilăria mică.
