George Marin
După cuvenita perioadă de acomodare cu rigorile de titular în Superliga, Aparatul cu Raze Pix și-a îndreptat atenția asupra unui nou „under” al Petrolului, mijlocașul Alin Boțogan.
Crescut în Academia Petrolului, dar împrumutat la Slobozia și la Târgoviște, Boțogan a cunoscut rigorile Ligii secunde, apoi pe cele ale terței ligi românești prin prezența la echipa secundă a Petrolului. Pasul către prima echipă pare ca unul firesc, mai ales dacă ne amintim și de chemarea sa la lotul U20. Deocamdată, însă, nu este clar dacă titularizarea lui Boțogan de către corpul tehnic ploieștean este cerută de valoarea sa intrinsecă sau de faptul de a fi considerat cel mai potrivit „under” din ceea ce deține Petrolul la această oră. Ori, s-a considerat că este nevoie de o linie de mijloc mai creativă pentru a completa caracteristicile atacanților prezumtivi titulari, iar Boțogan poate contribui la acest lucru. Deși pe foaia oficială a jocului a fost plasat ca mijlocaș central în formula 1-4-3-3, Boțogan a ocupat o poziție central-stânga între Grozav și Jyry, în linia ofensivă din formula 1-4-1-4-1, în care acel 1 din mijloc a fost ocupat pentru ultima dată de Tidiane Keita, plecat la CFR Cluj-Napoca.
De foarte tânăr, Boțogan a fost lăudat. Pe bună dreptate! Etalează o tehnică bună. Are stofă „de pianist”, nu salopetă cum poartă cei care cară pianul, așa cum se mai spune prin fotbal. Rămâne de văzut ce se poate face cu această tehnică bună.
În meciul contra celor din Arad, poziția ocupată de Boțogan – alta decât cea din precedentele meciuri – presupunea un efort constant, alergare continuă spus mai pe românește, și acoperirea unor largi zone de teren. Exact asta a făcut „under”-ul nostru până în momentul schimbării sale (min.72). A apărut și în stânga, zona destinată, dar și în dreapta, a apărut deseori în careul advers (min. 6, 18, 20, 23, 32, 35, 38, 46, 67), dar și în cel propriu ori în preajmă (min. 19, 34, 53). A tras și trei șuturi la poartă (min. 7 – prins de portar, 46 – trimis în plopi, 67 – din careu, blocat). A încercat și presing, uneori singular, necoordonat. Însă, Boțogan a păcătuit prin repetata mișcare dezordonată în teren. Nu o dată s-a aflat în poziție nepotrivită, mingea depășindu-l în atacul replică al arădenilor. Retragerea sa întru acoperirea zonei s-a petrecut într-un ritm de 2/4 – pentru că tot ne-am legat de muzică – mijlocașii adverși van Durmen, Ovidiu Popescu sau Roman, cei pe care a trebuit să îi marcheze, pe rând, în zona sa, găsindu-și loc liber de manevră (min. 15, 17, 22, 51).
Poate că a fost strunit și sfătuit un pic la pauză. Astfel ne explicăm mai marea implicare în dueluri – de care a cam fugit în prima parte, pentru că fizicul nu îl ajută prea mult – și doza superioară de ambiție etalată, recuperând baloane după ce tot el le pierduse (min. 57). Totuși, lipsa de experiență și doza superioară de îndrăzneală l-au trădat la încercarea de reluare cu călcâiul, în careul advers. De aici s-a dezvoltat faza care a dus la golul victoriei arădenilor (min. 60). Însă, golul nu s-a primit din cauza acestui „călcâi”, ci în urma unui întreg lanț al greșelilor defensive, de la poziționare rea la fantezist atac sinucigaș la mijlocul terenului și până la neputința alergării în defensivă(!!!). Astfel, Prce a părut un fel de ghinionist Usain Bolt (s-a lovit mingea de el sărind la adversar) depășindu-i, în alergare, pe toți ceilalți petroliști care se retrăgeau în urmărirea adversarilor scăpați spre poarta unde Bălbărău a făcut tot ce a putut pentru a evita golul. Oricum, partea secundă nu a fost la fel de intensă pentru tânărul nostru mijlocaș, încadrat în evoluția neconcludentă a echipei, mai ales după cel de-al doilea gol primit. El nu a mai reușit decât o deschidere bună, spre stânga (min. 46) și o acțiune în dreapta soldată cu o lovitură liberă, un corner mai scurt (min. 57). Spre deosebire, în primul mitan, Boțogan a fost mult mai prezent în joc prin demarcări bune, dar uneori nu a primit mingea (min. 32, 35), prin „căutarea” balonului și prin pasele tăioase, „cu substanță” trimise, foarte puține totuși, așa cum a fost deschiderea, din zonă centrală, pentru Gicu Grozav, la faza golului petrolist (min. 25). Cât despre pasele greșite marcate în tabel, ele au însemnat tot atâtea posesii acordate adversarilor.
Partea care trebuie îmbunătățită neapărat o reprezintă jocul tactic, chiar dacă a fost evident că Boțogan s-a străduit, după puterile lui curente, să respecte consemnul dat de banca tehnică. Deși a lucrat sub îndrumările mai multor antrenori în decursul scurtei sale cariere de până acum, lui Boțogan nu i se poate imputa „la sânge” greșelile tactice. Experiența lui este redusă și mai trebuie ținut cont că acumulările pe care le faci în ligile 2 și 3 pot fi inferioare, în conținut tactic, față de cele din prima ligă. Pe orice tărâm fotbalistic. Important este că, exceptând fizicul, după cum am amintit, tânărul ploieștean are dotările necesare și la picior și, din câte observăm, și la cap. Și discutând de partea cu fizicul, mulți fotbaliști de statura lui au devenit puternici și au crescut în valoare. Nu stă rău nici cu încrederea în sine. La finalul meciului, în interviul acordat în zona mixtă, Boțogan și-a categorisit propria evoluție drept una bună. Apreciem această încredere, apreciem perioadele bune din oscilanta sa evoluție de vineri seara, dar despre această prematură afirmație făcută de tânărul petrolist putem transmite un îndemn prin a menționa un termen care are legătură cu instrumentul muzical sugerat în titlu, termen care descrie intensitatea cu care se apasă clapele: „pianissimo”! Așteptăm o serie de câteva meciuri consistente, solide, apoi glasul poate trece la modul „crescendo” și chiar „forte”.
