Împăratul Deciu (250), venit din Occident, odată ajuns la Efes, dădu ordin întregii populații să se adune în temple pentru a se închină idolilor. Mulți cedară în față perspectivei torturilor, în timp ce aceia care refuzau să se supună erau omorâți fără milă. În fața acestor demonstrații de cruzime, Maximilian, fiul prefectului orașului, și alți șase tineri din familii bune, care serveau în armata,se întristau și vărsau multe lacrimi, nu atât pentru suferințele mucenicilor cât pentru pierderea sufletelor celor care se supuneau cedând împăratului. Deciu, plin de mânie, ordonă să le fie smulse centurile, semn al înaltei lor demnități, și le dădu câteva zile pentru a reflecta. După ce s-au sfătuit între ei, cei șapte hotărâră să meargă să se ascundă într-o peștera mare, pentru a se pregăti, în liniște și rugăciune, să fie aduși din nou în fața tiranului. Imediat după revenirea sa în Efes, Deciu dădu ordin să fie aduși în fața lui prizonierii creștini pentru a le propune să aducă ofrande idolilor. Aflând vestea, cei șapte își îndesiră rugăciunile. Făcură atâtea nevoințe încât la cădera serii se așezară pentru a mânca pâine și adormiră. Prin Providență cerească își dădură astfel sufletul, cu rugăciunea pe buze.Furios că nu îi mai găsește pe tinerii creștini, Deciu ceru să fie cercetați părinții lor care divulgară locul ascunzătorii și împăratul trimise oameni dându-le ordin să închidă intrarea în peșteră, pentru că sfinții să moară acolo asfixiați.
După vreo două sute de ani, sub domnia lui Teodosie cel Tânăr (prin 446), o erezie negând învierea morților separă Biserica. Fiind cauzată de episcopul de Aigai, Teodor, această credință greșită duse la pierderea multor suflete, încât cucernicul împărat Teodosie imploră pe Dumnezeu să arate adevărul. Atunci se întâmplă ca proprietarul terenului unde se afla peștera celor șapte martiri să hotărască să construiască un staul pentru turmele sale. Pe când scotea pietre, elibera intrarea în peșteră și imediat cei șapte reveniră la viață, de parcă ar fi adormit în ajun, fără să se fi schimbat nicicum și fără să fi suferit de pe urma acestui somn lung.
