Giorgiana Radu-Avramescu

e seară blândă,
soarele s-a dus la culcare,
dealurile au ațipit și ele,
luna se lasă așteptată,
toate s-au retras la adăpostul nopții

de undeva răsare întrebarea:
ce faci cu tine, când n-ai ce face?
cercetezi gândul,
lucid îți pare

te verifici de claviculă,
de umăr și șold,
care la locul lor sunt

respirația se întâmplă și ea,
pulsul ritmic se arată,
degetele, la număr ies

cauți mai departe,
despachetezi amintirile,
le răsfoiești ca pe cititele cărți,
pagini care se deschid la întâmplare,
la întâmplarea fericirii,
la întâmplarea tristeții,
la întâmplările toate

cauți, cauți mai departe,
și iarăși pleci,
și iar te întorci,
până când noaptea trece,
până când în zori
de la capăt toate reîncep,
și tu odată cu ele,
ca un prunc născut de două ori