Luiza Rădulescu Pintilie
Pe potecuța străbătută cu drag cu tălpile goale, la marginea lanului cu grâu dat în copt, pe pietrele pârâului cristalin de la marginea unui zăvoi verde, purtând pe cap coroniță din margarete și parfumate flori de sânziene, cu trupul înveșmântat într-o ie mai albă decât albul și fotă țesută cu râuri galbene de sub care se răsfrâng migala și frumusețea dantelei lucrate de mână, cu umerii atinși de îmbrățișarea unei marame unduind larg când sub adierea unui vânticel de vară, când deodată cu legănarea mâinilor ce-au adunat flori de câmp binecuvântate de atingerea soarelui, profesoara Adela Dumitru-Dumitrache tocmai a dăruit iubitorilor cântecului tradițional românesc o poveste “vie“, de ascultat cu inima și apoi de păstrat în sipetul comorilor sale de preț.
Despre noul său videoclip, numit atât de frumos “Sunt Drăgaică, floare rară” și realizat, alături de Orchestra “Mugurel” din Chișinău, pe versurile expresive ale Cătălinei Lungu și pe ritmul unei muzici ce i-a fost dăruită chiar sieși drept înzestrare de suflet, artista mărturisește că este “un omagiu adus feminității, naturii și spiritului popular românesc și, în același timp, poartă parfumul tradiției și farmecul sărbătorii de Drăgaică”. Și adevărul este că de la primul până la cel din urmă cadru, timp de aproape patru minute, muzica și imaginile (înregistrate într-un cadru de o rară frumusețe pe Valea Prahovei, la Comarnic, dar și la Găgeni – lângă calea ferată care merge pe Valea Slănicului și lângă apa Dâmbului, mărginind un zăvoi și apoi montate de PromarkStudio) deapănă împreună cu mult mai mult decât un cântec. Fiindcă, atentă la absolut fiecare detaliu, ca artistă, dar și ca profesoară care formează, la Colegiul de Artă ,,Carmen Sylva” din Ploiești, la clasa de Canto – muzică tradițional românească, viitoarele generații de interpreți ai acestui valoros gen muzical, cea care a ales de această dată, drept simbol al cântecului, firul înmiresmat de sânziană ori drăgaică- după numele purtat potrivit zonei țării în care își află loc și înflorire – a așezat în căldura rostirii și duioșia acordurilor muzicale întreaga sa iubire de „tot ceea ce ține de tradiție, de port și obicei popular românesc” și toată convingerea sa că „aparițiile în fața publicului reprezintă o reală sărbătoare, un regal al artei prin cântecul pe care îl prezint și prin straiele pe care le port cu atâta drag”.
Absolventă a Universității Naționale de Muzică din București (specializare Pedagogie Muzicală, iar ca instrument principal – Canto Clasic), reîntoarsă ca dascăl și debutând ca profesor în învățământ chiar în școala în care a intrat ca elevă în clasa întâi –
Școala ,,Canuță Ionescu” din Urlați, apoi apropiind de muzică elevi din școlile gimnaziale din Valea Călugărească, Bucov și Pleașa, titularizată la catedra de specialitate a cunoscutului Colegiu Național ,,I.L. Caragiale” – din Ploiești și fiindu-le acum dascăl, mentor și model viitorilor artiști ce se pregătesc la Colegiul de Artă ,,Carmen Sylva” Ploiești, artista și profesoara Adela Dumitru-Dumitrache știe bine că talentul reprezintă doar 1%, iar lângă ceea ce a primit de la Dumnezeu se cuvine să adauge muncă, sacrificiu și pasiune! Astfel se și definește ca artistă și ca profesoară, astfel își îndrumă și elevii, iar aceștia îi urmează lecțiile, povețele, exemplul. În videoclipul care a strâns deja numeroase vizualizări și aprecieri, în calitate de invitate speciale apar elevele pe care le-a reunit în grupul vocal-folcloric “Mândrele de la Ploiești“ și pe care le consideră “întruchiparea frumuseții și a grației tinereții românești”. În rotirea horei pe câmpul înflorit , lângă grâul tocmai secerat ori în răspântie de drumuri, mândrele întregesc povestea așa cum au învățat-o de la profesoara lor și cum o vor spune, la rându-le, mai departe: “Sunt drăgaică floare rară, / De purtat la inimioară (…) Sânziană de la munte/ Te poartă mândra pe frunte / Tu ai fost zână ca mine,/ Eu voi fi floare ca tine/”.
Aproape ca o rugă, aproape ca un vechi descântec, ca într-o poveste de ieri, de azi și de mâine, glasul cântecului se stinge și vocea dăscăliței răsună până la cer și până la inimi: „Sânziană, floare sfântă/ Unde crești pământul cântă/ Mare plată vei aduce/ Cui te joacă la răscruce,/ Drăgaică, poveste vie, / Ferice de cine te știe/ Și te ține-n sărbătoare/ Că-i ferit de supărare”.
Noul cântec se adaugă unui repertoriu personal în care artista Adela Dumitru are deja adunate cu bucurie melodiile: Măi, Ghiorghiță-i primăvară; Cântă inimioară cântă; Prahovă, izvor de munte; Du-mă la măicuța mea; Se văd mândrele-n cărare; Dragostea de unde-ncepe; Mândrele de la Ploiești; Este nuntă mare-n sat; Fir-ai neic-afurisit; Hora de la Orzoaia; Tu neicuță-mi tulburi mintea; Gazdă binecuvântată (colind ); dar și cântecele culese din popor – Am ibovnic la Mizil; Ia-ți mireasă ziua bună; Trenule, mașină mică; Lic, lic, lic, lenea e cu ilic.
Când citiți acestea rânduri, la Chișinău au loc înregistrări pentru alte cinci cântece – Bată-te dorul, Ilie; Basarabia mea, floare; Când ai soră de nădejde; La mulți ani și să uităm necazul!; Vino mândro prin zăvoi.
Muzica este o poveste a inimii – aceasta este încredințarea lăuntrică, aceasta este mărturisirea și aceasta este dovada reînnoită prin fiecare cântec, prin fiecare întâlnire cu cei care o ascultă, prin fiecare lecție predată elevilor săi de către artista-profesoară Adela Dumitru-Dumitrache. Iar povestea merge mai departe… Frumos, emoționant, înălțător…
