Acesta era fiul lui Vuzi, din Arira, pamântul părinților, și a prorocit 20 de ani, apucând mai înainte de întruparea Domnului cu patru sute șaptezeci și șapte de ani. Iar când au fost robiți evreii în Babilon, a fost dus și el împreună cu ei. După ce a prorocit multe poporului iudeu, a dat și acest preamărit semn: să ia aminte la râul Babilonului cel numit Hovar și, când vor vedea că seacă, atunci să aibă nădejdea că va să vină asupra Babilonului secera pustiirii; iar când vor vedea creșterea apei, atunci să aibă nădejdea că se vor întoarce la Ierusalim. Altădată, prin rugăciunea sa, a dat evreilor celor ce flamânziseră hrană îndestulată, și multora ce leșinaseră le-a cerut de la Dumnezeu viață și mângâiere. Acesta a văzut forma bisericii precum a văzut-o și Moise, și a zis că iarăși se va zidi, precum a zis și Daniel. Acesta a pedepsit la Babilon pe seminția lui Gad, fiindcă acesta a păcătuit Domnului, socotind că păzește legea Domnului. Și a făcut ca șerpii să le omoare pruncii și dobitoacele lor. Și mai înainte le-a spus că nu se va întoarce poporul lui Israel la Ierusalim, ci vor ramâne la mideni, până când vor părăsi rătăcirea și răutatea lor. Pentru aceasta și seminția lui Gad, nesuferind să audă acestea, a omorât pe acest fericit proroc, ca pe unul ce li se împotrivea în toate zilele și-i mustra pentru închinarea idolilor. Deci l-a îngropat pe el poporul lui Israel în țarina lui Tur, în mormântul lui Arfaxad. Și este mormântul acestuia peșteră îndoită; iar îndoită se zice căci este ascunsă și are înauntru întoarcere, care o arată pe ea a fi două peșteri.
