F.T.
Imaginea pe care ne-o prezintă reprezentanții Muzeului Cinegetic Posada poate fi reprezentativă nu doar pentru fauna pădurii, ci și pentru noi, oamenii.
O putem interpreta foarte bine ca pe o excludere din societate și încercare a individului de a nu deveni un «paria», de a se integra în ea. Fiindcă, nu-i așa?, singurătatea doare.
Mai poate, pe de altă parte, însemna și un exemplu de demnitate atunci când alții nu te vor «în cercul lor».
Pentru o mai bună înțelegere a celor scrise, mai jos, cităm din informarea reprezentanților muzeului.
«În această scenă, nu asistăm la o luptă pentru teritoriu sau pentru o femelă, ci la o confruntare dureroasă, cauzată de excluderea din grup. Cerbul albinos (foto, stânga- n.n.), născut cu un defect genetic rar, este respins de ceilalți membri ai cârdului. În lumea sălbatică, orice diferență poate deveni un dezavantaj, chiar dacă nouă ni se pare fascinantă sau frumoasă.
Singurătatea este aliatul lui iarna, când albul blănii îl ascunde în zăpadă. În restul anului, rămâne vulnerabil, marginalizat, dar demn».
