Ieri, Secția de procurori a CSM a precizat, într-un comunicat de presă, care sunt salariile nete ale procurorilor și că pensiile magistraților ocupă un procent de maxim 4% din totalul pensiilor de serviciu din România, potrivit Mediafax. „Conform datelor statistice aflate la dispoziția secției, încărcătura medie pe procuror în România în anul 2024 (la nivelul parchetelor de pe lângă judecătorii) a fost de 1.549 de dosare penale, cu vârfuri de încărcare de 5570 dosare pe procuror. Salarizarea acestei categorii de procurori pornește din suma de 10.400 de lei/lunar net putând ajunge, după 25 de ani de muncă, la suma de 16.000 de lei net lunar. La polul opus, procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt salarizați cu sume cuprinse între 18.000 lei lunar net și 25.000 lei lunar net”, se arată în comunicat.
De asemenea, un număr de peste 900 de procurori din cadrul Ministerului Public reprezentând 39% din totalul procurorilor în activitate sunt salarizați cu sume între 10.400 lei net și 12.954 lei net. „Faptul că în spațiul public sunt vehiculate veniturile brute ale procurorilor cu cele mai mari funcții și cu cea mai mare vechime și prezentate ca regulă de salarizare nu este decât o mostră de informare interesată, creată să genereze discordie”, se arată în comunicatul CSM. Secția de procurori a CSM precizează că „în România există astăzi peste 215.000 de pensii de serviciu, dintre care puţin peste 5.000 sunt cele ale magistraților. Deși acestea din urmă sunt prezentate ca fiind cele care împovărează sistemul public de pensii în cea mai mare măsură, în realitate acestea ocupă un procent de maximum 4% din total”.
„Modificările legislative continue din ultimii 20 de ani au asimilat magistraților și alte categorii de personal (din justiție sau nu) care nu au îndeplinit funcția de judecător sau procuror, dar au beneficiat și beneficiază de pensie de serviciu, deși vechimea efectivă în magistratură a acestora a fost și de câteva luni. Acest mod de a legifera în funcție de interesele de moment a generat insatisfacție în sistemul judiciar, iar lipsa de predictibilitate a legii de la un mandat legislativ la altul sau de la un guvern la altul nu face altceva decât să desființeze legitima așteptare a magistratului raportat la promisiunile statului față de statutul său.
Proliferarea acestor neadevăruri în spațiul public, profitând de obligația de rezervă (tăcere) a magistraților au făcut din justiție ținta predilectă a celorlalte autorități și a determinat biasarea societății în raport cu justiția, neinteresând că ar afecta însăși fundația statului de drept”, se arată în comunicat.
