Nicoleta Dumitrescu
Nemulțumirea funcționarilor de la stat pe tema tăierii sporurilor, chit că bugetarii nu fac parte din categoria angajaților cu cele mai mici lefuri din România, a scos în evidență, încă o dată, faptul că dreptatea nu este niciodată pentru toți. O dovedește pregătirea cadoului de despărțire, în valoare de 180.000 de lei, pentru judecătorii de la Curtea Constituțională care urmează să-și încheie mandatul, pe modelul ”primelor nerușinate”, tot pentru pensionare, de la Romsilva.
Ce înseamnă asta? Faptul că, în continuare, dincolo de orice lozinci și declarații pe tema necesității reducerii cheltuielilor bugetare, în continuare se dorește menținerea celor două Românii: una a populației de rând, alta a privilegiaților! Ce este mai trist este însă faptul că, de departe, cea de-a doua Românie, a privilegiaților, în loc să dispară, așa cum s-a tot promis, din contră, pare că se populează și mai abitir! Așa se întâmplă, însă, când legile par că nu sunt pentru toți, iar unele categorii de persoane consideră că au ceva în plus față de restul, acest plus înseamnând că este nevoie să aibă parte de mai multe privilegii, evident suplimentare salariului. Cum de s-a ajuns aici? Se știe foarte bine, răspunsul putând fi găsit în sediile partidelor ai căror membri care s-au tot perindat la guvernare și care au permis, cu bună știință, perpetuarea multor nereguli, care, după cum se vede, s-au transformat în reguli doar pentru unii.
Acum vreo două zile, reprezentanții unor partide se tot lăudau, nevoie mare, că la inițiativa lor s-a reparat o mare nedreptate, aceea ca senatorii și deputații care au case în București și Ilfov să nu mai beneficieze de bani pentru chirie, așa cum s-a întâmplat până acum. După ani și ani în care parlamentarii primesc sume considerabile doar pentru faptul că au statutul de ”aleși ai neamului”, e bine ca măcar acum să li se taie și lor o bucățică din privilegiile de care au beneficiat până în prezent. Dar câte nu le-au mai rămas! Oho! Lista facilităților e lungă, în fiecare an, de la sine putere, aceștia aprobând noi beneficii pentru buna funcționare a Camerei Deputaților și Senatului, inclusiv majorări financiare pentru sumele forfetare pe care ei le primesc în vederea desfășurării activității în teritoriu, ca parlamentari…
Dincolo de lozinci, mai ales pe pe tema necesității reducerii cheltuielilor, cei care au considerat mereu că au ceva în plus față de restul întotdeauna și-au făcut parte, considerând că au tot dreptul să aibă și o Românie aparte, numai a lor. Ce este mai trist este însă faptul că această situație care arată, în continuare, existența celor două Românii are loc după două decenii de la denominare, respectiv de la ”tăierea zerourilor”, când, așa cum bine se cunoaște, un milion de lei vechi a devenit 100 de lei, motivele fiind simplificarea operaţiunilor monetare şi diminuarea aşteptărilor inflaţioniste. Or, și acum, dacă este să mergi la piață ori la magazin, se constată că suta de lei, odată schimbată, aproape că se cheltuie cu repeziciune, ca și când ai fi avut în portofel…10 lei! Numai că această realitate a scăderii puterii de cumpărare poate fi percepută doar în România în care trăiește populația de rând, în cealaltă Românie populația de acolo având altă treabă, fiind ocupată cu privilegiile!
