D. Constantin
La nivel global, în 2013, peste 230 milioane de persoane (dintre care 48 la sută au fost femei) s-au văzut nevoite să plece din statele de origine către ţările occidentale, în principal, în căutarea unei vieţi mai bune, au declarat reprezentanţii Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie (OIM) – Biroul din România, cu prilejul unei recente reuniuni desfăşurate la Sinaia. Migranţii – străini care intră ilegal într-un stat, fie pentru a rămâne, fie pentru a-l tranzita, nu au ocolit nici România. Astfel, 197 de migranţi au fost găzduiţi, în 2013, de către ţara noastră, însă dacă-i socotim şi pe cei care au fost în România în anii din urmă, numărul acestora se apropie de 780. Într-un clasament al ţărilor gazdă pentru migranţi, realizat la nivelul anului 2013, primul loc este deţinut de Germania (cu 10.251 de persoane), urmată de Grecia (9.325), Belgia (4.388), Elveţia (3.762), Austria (2.896), Olanda (2.489), Canada (2.024), Polonia (1.949), Norvegia (1.899), Italia (993). În paralel, oficialii OIM au stabilit şi un top al primelor 10 ţări din care au provenit aceşti migranţi, respectiv Pakistan (5.606 persoane), Federaţia Rusă (5.053), Serbia (3.933), Macedonia (2.526), Bangladesh (2.003), Irak (1.930), Afganistan (1.624), Kosovo (1.542), Brazilia (1.426) şi Iran (1.346).
Biroul din România al OIM a fost înfiinţat în 1992, iar principala menire a funcţionarilor săi este acela de a acorda sprijinul necesar nu doar străinilor care au intrat ilegal în România – fie pentru a rămâne aici, fie în tranzit către ţările occidentale – ci şi muncitorilor sau studenţilor cărora le-a expirat viza de şedere în România, precum şi solicitanţilor de azil care doresc întoarcerea în ţările de origine. După cum ne-a declarat Voica Maria – coordonatorul departamentului de dezvoltare şi implementare a proiectelor din cadrul Biroului în România al OIM, acest sprijin constă în repatrierea voluntară asistată a migranţilor (după întocmirea documente legale), prevenirea şi combaterea migraţiei ilegale, asistenţă în vederea reintegrării lor în ţara de origine, organizarea de cursuri vocaţionale pentru a-şi găsi mai uşor un loc de muncă. Bunăoară, pentru acest an, specialiştii amintiţi şi-au propus consilierea, în scopul repatrierii, a 400 de migranţi, repatrierea voluntară a 210 dintre aceştia şi înscrierea la cursuri profesionale a altor 50 de persoane.
Prin intermediul programului de repatriere voluntară asistată şi reintegrarea (RVAR), implementat în momentul de faţă, specialiştii Biroului în România al OIM îi ajută pe migranţi să se întoarcă la casele lor cu demnitate, fără escorta poliţiei, beneficiind, totodată, şi de sprijinul specific reintegrării sau de alte servicii. În cazul României, de exemplu, repatrierea unei persoane costă între 2.000 – 2.500 de dolari, aici intrând inclusiv costul biletului de avion şi al celorlalte mijloace de transport până la sosirea la destinaţie a migrantului, asigurarea hranei pe timpul deplasării, achiziţionarea unor utilaje agricole sau materiale de construcţii necesare începerii unei afaceri, pentru a-şi întreţine familia. Printre cele mai „darnice” ţări sunt, de exemplu, Elveţia, Danemarca şi Norvegia, care oferă între 7.000 şi 8.000 de euro drept sprijin pentru repatrierea fiecărui migrant în ţara de origine.
