• Femeile sunt mai afectate, dar bărbații sunt de două ori mai predispuși să moară!
Deși sindromul inimii frânte afectează în proporție covârșitoare femeile, bărbații au risc dublu să moară din cauza acestei afecțiuni, potrivit unui studiu recent publicat în Journal of the American Heart Association, preluat de Hotnews. Cercetarea, care a analizat date de la aproape 200.000 de pacienți americani, a scos la iveală o rată de mortalitate de 11,2% în rândul bărbaților, față de 5,5% în cel al femeilor. Sindromul inimii frânte, denumit în termeni medicali cardiomiopatie takotsubo, este cauzat de stres emoțional sau fizic intens, cum ar fi pierderea unei persoane dragi. Se manifestă prin simptome similare unui infarct (durere în piept, dificultăți de respirație), dar fără blocaje ale arterelor coronare. Inima, în special ventriculul stâng, își modifică forma și își reduce temporar eficiența.
Cercetătorii de la Universitatea din Arizona, SUA, au examinat informații medicale provenite de la 199.890 de pacienți din Statele Unite între 2016 și 2020. Rezultatele au arătat că deși incidența sindromului este mai crescută la femei, rata deceselor este de două ori mai mare la bărbați. Cardiomiopatia Takotsubo, cunoscută și ca sindromul inimii frânte, a fost descrisă pentru prima dată în Japonia, în 1990. Boala afectează temporar ventriculul stâng („motorul” inimii) slăbindu-i capacitatea de a pompa sângele. Numele provine de la tako-tsubo, un vas tradițional japonez folosit de pescari pentru a prinde caracatițe, deoarece inima afectată capătă o formă asemănătoare: rotundă la bază și îngustă la vârf. Factorii declanșatori sunt stresul emoțional sau fizic intens, cum ar fi moartea unei persoane dragi, un accident grav, o intervenție chirurgicală sau chiar vestea unui diagnostic medical sever. Spre deosebire de infarctul miocardic clasic, cardiomiopatia takotsubo nu implică blocarea arterelor coronare. „Am fost surprinși să vedem că rata mortalității în cazul cardiomiopatiei Takotsubo era destul de ridicată și nu a scăzut semnificativ pe parcursul celor cinci ani analizați. În plus, riscul de complicații în timpul spitalizării rămâne ridicat,” a precizat dr. M. Reza Movahed, cardiolog intervenționist la Universitatea din Arizona și autorul principal al studiului. Datele analizate au confirmat o tendință deja cunoscută: sindromul afectează preponderent femeile – peste 90% din cazurile raportate sunt la femei cu vârste între 58 și 75 de ani. Alte studii au arătat că până la 5% dintre femeile suspectate inițial de infarct suferă, de fapt, de această formă particulară de cardiomiopatie.
Însă, descoperirea neașteptată a studiului american este diferența majoră între sexe în privința ratei de mortalitate. Deși media generală a deceselor se situa la 6,5%, în rândul bărbaților procentul ajungea la 11,2%, aproape dublu față de cele 5,5% înregistrate în cazul femeilor. Explicația ar putea ține de natura factorilor declanșatori. La bărbați, sindromul este adesea asociat cu un stres fizic major – o intervenție chirurgicală, o infecție severă sau o altă urgență medicală. În cazul femeilor, declanșatorii sunt mai frecvent de natură emoțională, precum pierderea unei persoane apropiate sau o ruptură afectivă importantă. Cercetătorii iau în calcul și rolul diferențelor hormonale dintre sexe. Se pare că estrogenul oferă o formă de protecție naturală împotriva efectelor negative ale hormonilor stresului asupra inimii. Odată cu scăderea nivelului de estrogen după menopauză, această barieră dispare treptat, iar femeile devin mai vulnerabile la efectele stresului brusc. Experții consideră că un val de hormoni de stres, precum adrenalina, reprezintă un șoc pentru inimă, declanșând modificări ale celulelor musculare cardiace sau ale arterelor coronare care împiedică ventriculul stâng să se contracte eficient.
Lista factorilor declanșatori este destul de variată. Printre cauzele sindromului inimii frânte se numără, potrivit Cleveland Clinic, următoarele: scăderea bruscă a tensiunii arteriale, boli grave, intervenții chirurgicale, dureri severe, violența domestică, atacurile de astm, primirea unor vești proaste (cum ar fi diagnosticul de cancer), accidentele auto, pierderea neașteptată a unei persoane dragi, certurile violente, pierderile financiare, frica intensă, vorbitul în public. Diagnosticarea acestui sindrom rămâne o provocare, chiar și pentru medicii cu experiență, din cauza asemănărilor izbitoare cu infarctul miocardic. Pacienții acuză aceleași simptome: presiune și durere apăsătoare în piept, senzația de greutate, toate caracteristice unui atac de cord clasic. În alte cazuri, manifestările pot fi mai subtile: respirație dificilă, oboseală instalată brusc, transpirații reci sau amețeli.
Pentru un diagnostic clar, medicii se bazează pe câteva indicii de bază: absența blocajelor arterelor coronare, observată prin angiografie, și mișcări anormale ale pereților ventriculului stâng, evidențiate la ecografia cardiacă. Cea mai frecventă modificare, care a inspirat și denumirea afecțiunii, este dilatarea porțiunii inferioare a ventriculului stâng, care, în timpul contracției, capătă forma vasului japonez tako-tsubo.
În prezent, nu există un tratament specific pentru sindromul inimii frânte. Abordarea terapeutică depinde de severitatea simptomelor și de prezența tensiunii arteriale scăzute sau a semnelor de acumulare de lichid în plămâni. De regulă, medicii optează pentru medicație utilizată și în alte forme de insuficiență cardiacă: beta-blocante, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) și diuretice. Lipsa unui tratament adecvat poate duce însă la complicații grave, după cum arată și datele studiului american. Aproape 36% dintre pacienți dezvoltă insuficiență cardiacă congestivă, 20,7% suferă de fibrilație atrială, iar în formele severe apar șocul cardiogen (6,6%), accidentul vascular cerebral (5,3%) sau stopul cardiac (3,4%). „Unele complicații, cum ar fi accidentul vascular cerebral embolic, pot fi prevenite prin inițierea timpurie a medicației anticoagulante la pacienții cu mușchiul cardiac semnificativ slăbit sau cu fibrilație atrială – o aritmie care crește considerabil riscul de AVC,” a subliniat dr. M. Reza Movahed. Specialiștii au identificat patru forme distincte ale sindromului inimii frânte, în funcție de zona afectată a inimii: forma apicală (cea mai frecventă, întâlnită în peste 80% din cazuri); mid-ventriculară;bazală; forma focală, cea mai rară, reprezentând doar 1% dintre cazuri.
Deși diferă ca localizare, toate variantele pot avea evoluții severe în lipsa unui tratament adecvat.
Vestea bună este că, în cele mai multe cazuri, funcția inimii își revine treptat. Anomaliile de contracție ale ventriculului stâng și mișcările anormale ale pereților cardiaci tind să se amelioreze în decurs de una până la patru săptămâni. Cei mai mulți pacienți se recuperează complet în două luni și riscul de recurență rămâne scăzut.
Cu toate acestea, unii pacienți continuă să prezinte simptome persistente, similare cu cele ale insuficienței cardiace. Iar în cazuri rare, afecțiunea poate avea un deznodământ fatal.
În ciuda numărului tot mai mare de cazuri și a riscurilor serioase, sindromul inimii frânte rămâne insuficient înțeles. „Faptul că rata de mortalitate nu a scăzut deloc în ultimii cinci ani este îngrijorător. Avem nevoie de soluții terapeutice mai bine adaptate și de o abordare clară pentru gestionarea complicațiilor,” atrage atenția dr. M. Reza Movahed.
Deși afecțiunea este cunoscută de mai bine de 30 de ani, multe aspecte rămân neelucidate, de la mecanismele exacte care o declanșează, până la metodele prin care poate fi prevenită reapariția sau agravarea ei. În perioada analizată, incidența sindromului a crescut ușor la ambele sexe, dar rămâne în mod constant mai ridicată în rândul femeilor, în linie cu tendințele deja observate în alte studii. Aproximativ 2% dintre persoanele care se prezintă la spital cu simptome de infarct sunt, de fapt, diagnosticate cu această formă de cardiomiopatie, potrivit Cleveland Clinic. Totuși, experții suspectează că procentul real ar putea fi mai mare, din cauza dificultăților de recunoaștere și diagnosticare corectă.
Nu toate cazurile sunt declanșate de pierderi afective, dar este clar că stresul emoțional sever poate avea consecințe negative asupra inimii.
