Florin Tănăsescu
Nepotul lui Fiul Ploii s-a trezit ieri dimineaţă fără niciun rost în viaţă. Ce-i drept, semnele prevestitoare ale acestei boli – unii spun acute, cei mai mulţi, cronice – i-au fost date când l-a întrebat cineva la ieşirea din secţia de votare: ”Pe cine-ai pus ştampila?“. Om cinstit, a răspuns. Ăl de îl chestionase se uitase câş la el. Apoi i-a scrâşnit printre dinţi: «Trădătorule». În plus, a mai scos şi limba la el.
Al doilea semn: pe drum, o ţigancă l-a ademenit să-i ghicească-n palmă. Şi i-a zis că şi-a greşit viitorul, că linia mediană se-mbârligă cu mediatoarea. «Asta înseamnă cununii legate, maică. Poa› să le dezlege numai Teorema lui Tales, nu-s de competenţa mea».
«Deşteaptă ghicitoare!», şi-a zis Fiul Ploii. Apoi l-a apucat un căscat de parcă ar fi fost deocheat. Şi-a adormit.
Când s-a trezit, zarvă mare. Unii ziceau că din cauza lui se duce ţara de râpă, alţii, îl lăudau.
Sătul de balamuc, a luat-o razna prin lanul cu rapiţă. Din el, hop, Scufiţa Roşie, braţ la braţ cu Lupul.
Ăştia doi, miraţi de mirarea lui, l-au întrebat: «Tot fraier, tot fraier ? Tot mai crezi în poveşti nemuritoare?». Şi-au plecat.
Din senin, aşa, Fiul Ploii a-nceput să cânte: «Măi muntene, măi vecine/ Vino să te prinzi cu mine!».
I-a răspuns ecoul: « Ştim cu cine-ai votat în primăvară. De eşti tu acela, nu-ţi sunt frate eu».
Mai «Singur pe lume» ca niciodată, bietul om s-a dus să-şi schimbe buletinul. Să n-apară pe el ştampila «Votat». Adică, să aibă cazierul curat, că simţea că de-acolo i se trage lipsa chefului de viaţă.
Aşa că şi-a tras drept nume Nimănui, iar prenume Al.
Într-un cuvânt, Alnimănui, că vorba cuiva: «Pentru noi, ăştia care suntem sub vremi, la cheremul altora, este suficient un singur nume».
Nepotul lui Fiul Ploii s-a născut, cum ar veni, a doua oară. Că doar avea alt nume: Alnimănui.
Ei, altă viaţă! A intrat în relaţii cordiale cu alţii ca el. Îşi făcuse atâţia prieteni că nici nu mai ştia cum să-i deosebească. D-aia, când îl întreba cineva cu cine vede un meci de fotbal, cu cine iese la o bere, răspundea: cu Ainimănui!
Ăinimănui, care au cazierul curat. Deci, n-au votat, nu duc nicio ţară de râpă, nici n-o urcă.
Doar stau în banca lor, privind cum Lupul o pândeşte pe Scufiţa Roşie.
La televizor, că-n lanul cu rapiţă, că-n viaţa reală, ei – braţ la braţ.
Noi, Ainimănui!
