Nicoleta Dumitrescu
Anunțul liderului AUR făcut marți seară, respectiv acela că va contesta la Curtea Constituțională a României rezultatele celui de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale, în ciuda faptului că în noaptea de după ziua de 18 mai, după anunțarea rezultatelor care-l clasau pe Nicușor Dan drept președinte ales al României, și-a recunoscut înfrângerea, arată, încă o dată, cât de mare este diferența între voința electoratului exprimată la urne și cei care se cred ”salvatorii poporului”.
Cel mai trist este însă faptul că, îmbătați de aburii mulpreaplinului spirit de adevăr și dreptate cu care consideră că ar fi înzestrați, dar și căzuți în extazul narcisismului la vederea în oglindă a propriei imagini, iată, în continuare, unii consideră că discursul violent și acuzele rămân principalele arme de apărare atunci când este invocată o potențială nedreptate. Așa se întâmplă când politicienii, sub falsa protecție pe care consideră că o pot acorda poporului, în fapt, nu reușesc altceva decât să tot tulbure apele prin ceea ce fac și spun, în condițiile în care atitudinea rău voitoare se diferențiază flagrant de rolul pe care îl tot invocă, acela de ”mari salvatori”. În fapt, vremurile pe care le trăim reprezintă oglindirea modului în care se face acum politică în România. S-au tot înregistrat și se înregistrează ură, dezbinare, lumi paralele, pentru că de la cei care și-au transformat politica într-un stil de viață propriu a pornit, de fapt, distorsionarea. Negrul s-a văzut alb și invers, un lucru rău a fost considerat a fi de bine și invers, iar lista poate continua, realitatea fiind că, de fapt, totul a fost, și din păcate încă mai este, preceput în funcție de interes. Cel propriu! Fără să se mai țină cont de restul, de ceea ce este în jur, de considecințe, de implicații.
După ce anul 2024 a fost unul plin din punct de vedere electoral și aproape jumătate din 2025 s-a consumat tot pe campania de la alegerile prezidențiale, încheiate duminica trecută, poate că este cazul ca politicienii să înțeleagă faptul că, totuși, ceea ce este mult strică! Dar, ce este mult și poate strica? Faptul că unii politicieni se consideră de neînlocuit, că sunt invincibili, că trebuie să aibă privilegii, că pot privi mulțimea de sus, că au drepturi, că nu trebuie să li se facă reproșuri, că întotdeauna au dreptate etc. Dar, până când cei care și-au făcut din politică o artă proprie de a trăi bine nu se vor convinge singuri că este cazul să coboare de pe soclul pe care s-au cocoțat, fără să uite de demagogie, sunt mari șanse, din păcate, ca realitatea văzută și aclamată de ei să rămână în continuare distorsionată. Asta spre dezamăgirea românilor care tot așteaptă ca politicienii să se schimbe, în adevăratul sens al cuvântului. Numai că, după cum se vede, în cele mai multe cazuri, schimbarea înseamnă înlocuirea unora cu alții, tot din interiorul formațiunilor din care au făcut parte cu toții!
