După răcelile banale, infecțiile urechii medii la copii sunt cele mai frecvente boli ale copilăriei, mai ales la preșcolari, arată statisticile. Și copiii mai mari pot face otite, la fel și adulții, dar mai rar. Dr. Armand Agache, medic primar ORL , explică de ce otitele apar mai ales la cei mici, care sunt semnele de boală la care părinții trebuie să fie atenți și ce pot face aceștia pentru a diminua riscul de îmbolnăvire.
Trei din patru copii au cel puțin un episod de otită medie până la vârsta de trei ani, potrivit Johns Hopkins Medicine. Otita medie, explică dr. Armand Agache, medic primar ORL- citat de Hotnews – este practic o inflamație acută a urechii medii care se află în spatele timpanului: „Frecvența este mai mare la copiii preșcolari. Asta pentru că urechea comunică prin niște orificii cu nasul – numite trompele lui Eustachio – care la copii sunt, anatomic vorbind, diferite de cele ale unui adult. Adică sunt mai scurte și orizontale, favorizând în felul acesta intrarea în ureche a secrețiilor și, implicit, a bacteriilor”, explică medicul.
În situațiile în care nu se produce bine aerisirea urechii – când ai o răceală, de exemplu – se acumulează în ureche diverse secreții și bacterii care stagnează acolo și are loc o inflamație care poate avansa și se poate transforma într-o infecție locală, adaugă dr. Armand Agache.
Potrivit specialiștilor de la Cleveland Clinic, SUA, infecțiile urechii sunt, după răceli, cele mai frecvente boli ale copilăriei și apar mai ales la copii cu vârste cuprinse între 6 luni și 2 ani. Infecțiile rămân frecvente până în jurul vârstei de 8 ani, conform sursei mai sus citate. Și copiii mai mari pot face infecții ale urechii, la fel ca și adulții, doar că frecvența este mult redusă.
Există trei tipuri importante de otită, prima dintre ele fiind cea medie congestivă. Aceasta apare atunci când în urechea medie se acumulează lichid, dar acesta nu este infectat. „Practic, acest tip de otită se manifestă printr-un timpan congestionat, printr-un timpan roșu. Evident, odată apărute semnele de inflamație, apar și simptomele”, explică medicul primar ORL.
Iar primul și cel mai zgomotos simptom este durerea. „Într-o aparentă stare de sănătate sau o stare de răceală banală- copilul poate începe brusc să se plângă de dureri de urechi. Durerile sunt extrem de violente și copilul le percepe extrem de negativ. În acel moment, totul devine o dramă atât pentru copil, cât și pentru părinți. Bineînțeles că un astfel de episod se poate întâmpla vineri-seara sau sâmbătă-seara și toată lumea începe să se agite prin casă și nu știe ce să facă. Copilul este agitat, irascibil, evident, se trezește din somn sau nu poate să adoarmă. Pe parcursul bolii, n-are poftă de mâncare, poate face febră și lucrurile pot să se agraveze până la scurgere de lichid purulent din ureche. În plus, auzul scade”, enumeră medicul tabloul simptomelor.
Febra și scurgerile din ureche apar mai ales în cazul următoarelor două tipuri de otite, respectiv cea medie preperforativă și cea cu perforație de timpan. „În cazul otitei medii preperforative, lichidul este deja infectat și acolo există puroi care se vede prin transparența timpanului. Timpanul este bombat și este de un roșu intens. Presiunea dată de acumularea de puroi poate fi intensă încât timpanul cedează și se ajunge la perforarea acestuia. Din ureche încep să se scurgă secreții care pot fi purulente sau sanguinolente”, subliniază medicul.
Iar o perforație de timpan este un eveniment pe care nimeni nu-l dorește, chiar dacă, punctează medicul, cu un tratament rapid și eficient, în general, acesta se repară. „Dar există și situații – în funcție de microbii implicați, de alte probleme de sănătate pe care copilul le are, deci de patologii asociate – de exemplu diabet sau deficiențe imune – în care copiii pot rămâne cu perforațiile respective. Și, evident, auzul este afectat și calitatea vieții, în general, va fi o problemă”, atrage atenție dr. Armand Agache.
Cauzele pentru care apar otitele sunt multiple. Unele dintre ele țin însă de patologiile asociate la copiii mici. Respectiv de existența polipilor, în limbaj popular –vegetațiile adenoide, însoțite uneori și de o hipertrofie a amigdalelor. „Toate acestea provoacă, în general, obstrucția căilor respiratorii superioare – nas, gât – și împiedică o bună aerisire a urechilor, mai ales dacă se coroborează cu un sezon propice pentru dezvoltarea infecțiilor, cum este sezonul rece. Când afară este frig, copiii stau în incinte închise și aglomerate și fac schimb cam de tot ce înseamnă virusuri și bacterii. Acesta este principalul motiv pentru care frecvența otitelor este mai mare în sezonul rece. În plus, așa cum spuneam, se pot adăuga patologiile asociate”, punctează specialistul.
Tabloul simptomelor de otită medie sunt într-un crescendo.
Durerea crește pe măsură ce cresc și inflamația și infecția și culminează cu dureri atroce. În momentul în care copilul se liniștește și practic începe să curgă puroiul din ureche, înseamnă că timpanul s-a spart. Presiunea care sparge timpanul eliberează și copilul de durere, atrage atenția medicul ORL-ist. Pentru a nu ajunge într-o astfel de situație, cel mai bine este ca atunci când copilul are dureri mari, parinții să meargă cu el într-un serviciu de urgență pentru instituirea unui tratament adecvat și rapid.
Tratamentul variază în funcție de etapa de evoluție a otitei: „Un copil care se prezintă doar cu dureri și un timpan roșu – adică atunci când otita este practic la debut – fără febră și semne grave, se tratează simptomatic. Adică i se administrează doar medicamente contra durerii, medicamente pentru desfundat nasul sub formă de picături sau spray, medicamente care să fludizeze secrețiile, medicamente antialergice. În condițiile în care lucrurile chiar sub acest tratament evoluează negativ, sigur că se vor administra și medicamente antialgice, antitermice și antibiotice cu spectru larg, pentru că nu știm exact ce fel de microb avem acolo”.
Dacă nici acest tratament nu funcționează, atunci medicul ORL-ist poate recurge la așa-numita timpanotomie. „Practic se face o mică gaură în membrana timpanică pentru a se evacua puroiul. Cumva, e mai bine să facem acest lucru controlat decât să așteptăm ca timpanul să se perforeze singur”, explică dr. Armand Agache.
Igiena corectă a mâinilor si a nasului este prima regulă pe care copiii trebuie să o deprindă pentru a se feri și de otite.
Pe lângă spălatul pe mâini ori de câte ori copilul vine din colectivitate, ar trebui aplicată și o igienă a nasului. Adică o curățare cu ser fiziologic, o aspirare a nasului sau pur și simplu suflat nasul dacă copilul știe să facă acest lucru. Aceste procedee scad concentrația microbiană de la nivelul nasului și odată cu ea și riscul ca microbii să stea în căile respiratorii și să se înmulțească. O altă recomandare care scade riscul de infecție este vaccinarea, inclusiv cea antigripală, mai ales a copiilor care merg în colectivități, recomandă medicul.
„Calendarul vaccinărilor trebuie urmat întocmai. Vaccinarea antigripală este importantă atât la copii, cât și la adulții care sunt în contact cu copiii pentru că lanțul transmiterii trebuie întrerupt”, punctează specialistul.
Dacă un copil face frecvent otite pe fondul unor vegetații adenoide mărite/ polipi mari-singura variantă de rezolvare este aceea a intervenției chirurgicale- operația de polipi- în care cauza principală a îmbolnăvirilor repetate este îndepărtată.
În general, după o otită, convalescența durează circa o săptămână sau chiar mai mult dacă copilul are o imunitate scăzută.
Vestea bună este că pe măsură ce copilul crește se schimbă și anatomia urechii – adică unghiul trompei lui Eustachio se schimbă și devine mai puțin accesibil infecțiilor – plus că și imunitatea organismului evoluează și devine mai puternică. „Și, având în spate un bagaj de infecții recurente respiratorii, devenim mai imuni la ele. Deci, pe măsură ce creștem, imunitatea devine mai bună și lucrurile, mai ușoare în lupta cu infecțiile”, conchide medicul ORL.
