Florin Tănăsescu
În condiţiile vitrege pe care le traversăm – a se vedea creşterea inflaţiei, raportul leu/Trump sau ban la ciorap/ Ursula – nutriţioniştii recomandă să adoptaţi un stil de viaţă economicos şi sănătos.
Sens în care a lansat pe câmpii şi dealuri – la munte, încă nu – Programul „Prima şi ultima urzică”.
Prima, fiindcă a apărut deja în peisaj. Ultima, fiindcă trebuie adunată doar câte una pentru fiecare familie.
În sus-amintitul program sunt stipulaţi câţiva paşi esenţiali despre consumul bio-urzical.
În primul rând, beneficiarul florei noastre naţionale va aduna această delicată plantă cântând „Primăvara, mama noastră/Ies urzicile pe coastă”.
Nu de alta, dar câţiva cercetători au stabilit că o muzică de jale îi conferă proprietăţi nebănuite, dibuite abia în zilele noastre.
Veganii o pot mânca crudă. Cei mai puţin căliţi pot face supă, ciorbă sau tocăniţă din ea. În weekend, la picnic, poate fi prăjită la grătar.
În momentul în care mâncarea e pusă lângă mămăligă, consumatorul se va ruga să plouă-n mai, deci s-avem mălai şi pentru anul următor. Că la cum e mersul vremurilor, nu se ştie…
Dacă aveţi un invitat la masă, este recomandat să-i spuneţi: „Dacă mănânci, îmi eşti ca un frate. Dacă nu, ca doi”. Numai aşa va renaşte şi solidaritatea noastră naţională.
Dacă rămâne ceva zeamă de la supă/ciorbă, n-o aruncaţi. Ea trebuie expusă razelor solare, după care bogatul ei conţinut de fier va deveni materie solidă.
Următorul pas? Normal că o reciclaţi la un centru de colectare, deci mai câştigaţi şi-un bănuţ.
Concluzia cercetătorilor e una, da’ sănătoasă:
Cu capul pe bogăţiile noastre de urzici, am învăţat să fim furnici!
