Luiza Rădulescu Pintilie
Dinspre soare-răsare, ceasurile zilei
răsucise-vor ușor
În fire roșii, de foc, lângă fire din caierul
albilor nori,
Preschimbându-se, sub puterea lui Marte,
în talisman ocrotitor,
De rău, de blestem și de furtuni biruitor.
Linii ale vieții strânse în firul alb-roșu, de lână,
Credință păstrată în a icoanei lumină,
Străvechi mărțișor pus, cu evlavie, la mână
Ori în piept, aproape de inimă.
Magice împletituri de noapte și zi, de ieri și de azi,
Grăitor semn despre ce a fost, este și urmează a fi,
Rugăciune întru încercat destin omenesc
Și smerită îngenunchere sub înaltul ceresc.
Gândul de noroc împletit în fire,
De nădejdi nepierdute și de căutată fericire.
Bănuț, rotund, rupt din soare,
Verde trifoi, inimă roșie, floare,
Negru coșar, potcoavă, ghiocel, buburuză și stea,
Timpul cerne credințe; timpul rescrie povestea.
Dinspre soare-răsare, ceasurile zilei răsucise-vor ușor
În fire roșii, de foc, lângă fire din caierul albilor nori,
Străvechi mărțișor pus, cu evlavie, la mână
Ori în piept, aproape de inimă.
Așezat la fereastră sau în pom roditor,
Lângă lemnul de tei al unui pridvor,
Să fie al casei și al locului bun păzitor,
Să fie al oamenilor vindecător.
Iar când martie își trece al zilelor șir,
Dorință așezată într-o tufă de trandafiri.
(1 Martie 2024)
