Mai bine de 800.000 de copii, majoritatea sub 16 ani, au ajuns la urgențe din cauza accidentelor pe trambulină în ultimul deceniu, conform unui studiu realizat în SUA și publicat, în 2022, în revista Pediatric Emergency Care, citat de Hotnews. Leziunile variază de la zgârieturi minore, până la fracturi ale coloanei vertebrale, traumatisme craniene și alte răni serioase care necesită intervenții chirurgicale. „Trambulina nu este un obiect de joacă pentru copii, a fost dezvoltată pentru circ. În ziua de astăzi, se vinde la liber”, avertizează dr. Ciprian Niculici, medic specialist Ortopedie pediatrică la Policlinica Banat din Timișoara, parte a Rețelei de Sănătate Regina Maria.
Medicii avertizează că săriturile repetate pe trambulină pot duce la probleme medicale serioase, mai puțin cunoscute de părinți. Dr. Niculici vorbește despre două afecțiuni ortopedice grave: „Din păcate, trambulinele predispun la boala Perthes – o necroză vasculară a capului femural – și epifizioliză”. Mecanismul prin care apar aceaste afecțiuni grave este direct legat de săriturile repetate. „Copilul sare într-una, lovește capul femural și îl fragmentează sau lovește artera care vascularizează capul femural, care trece prin capsula articulară a șoldului. Contractând și lovind într-una întrerupe vascularizația, se produce astfel necroza vasculară a capului femural, după care avem epifizioliză”, detaliază medicul. Copiii cu surplus de greutate au riscuri și mai mari, potrivit ortopedului. În cazul lor, partea superioară a osului coapsei (capul femural) poate aluneca de pe discul de creștere care îl conectează cu restul osului. Când copilul sare repetat pe trambulină, greutatea corpului pune presiune mare pe această zonă de creștere a osului, care la copii nu este încă sudată complet. În timp, această conexiune fragilă se poate rupe, ducând la o deplasare a capului femural – o afecțiune dureroasă și serioasă care necesită operație pentru a pune osul înapoi în poziția corectă și a-l fixa. Din totalul accidentelor cauzate de trambulină, fracturile sunt cele mai frecvente. Statisticile publicate în revista Pediatric Emergency Care arată că una din trei leziuni (34%) reprezintă fracturi ale oaselor lungi de la brațe și picioare. Copiii își rup cel mai des oasele antebrațului – radiusul și ulna – în încercarea instinctivă de a pune mâinile jos în timpul căderii. Traumatismele craniene și ale coloanei vertebrale, deși mai rare, figurează printre cele mai grave consecințe ale săriturilor necontrolate. Luxațiile și entorsele articulațiilor, în special la nivelul gleznei și genunchiului, completează tabloul accidentelor frecvente.
Majoritatea copiilor accidentați pe trambulină necesită imobilizare cu gips sau atelă pentru o perioadă de 4-6 săptămâni. Recuperarea completă poate dura însă mai mult, afectând participarea la activități școlare, sportive și sociale. În cele mai grave cazuri, complicațiile pot include tulburări de creștere osoasă sau limitări permanente ale mobilității articulare. Aproximativ 20-30% din copiii cu leziuni cauzate de trambulină necesită intervenții chirurgicale, iar unele cazuri sunt atât de grave încât depășesc competența spitalelor locale, necesitând transfer către clinici specializate în ortopedie pediatrică.
Specialiștii de la Academia Americană de Pediatrie au identificat mai multe situații care amplifică pericolul utilizării trambulinelor:
*Vârsta copilului – cei mici sunt mult mai vulnerabili la accidentări, având un risc de 14 ori mai crescut decât copiii mai mari, din cauza echilibrului precar și a musculaturii insuficient dezvoltate;
*Săriturile simultane – aproximativ 75% din leziuni apar când mai mulți copii sar în același timp. Diferențele de greutate și intensitatea impactului pot duce la coliziuni periculoase sau pierderea controlului în aer;
*Plasele de protecție – deși reduc riscul de cădere în afara trambulinei, nu elimină complet pericolele; Accidente grave pot apărea atunci când doi sau mai mulți copii sar simultan și se lovesc unul de celălalt;
*Comportamente riscante – cățăratul pe plasa de protecție și încercarea de a sări peste ea sunt manevre periculoase. Un caz documentat este cel al unui băiat de 14 ani care și-a fracturat ambele brațe încercând să sară peste plasă;
*Riscuri pentru cei care nu sar – chiar și cei care stau în apropierea trambulinei sunt expuși riscurilor. Un astfel de exemplu, meționat de Academia Americană de Pediatrie este al unei fete care, deși a promis că nu va folosi trambulina, a fost accidentată grav după ce un copil a sărit în afara suprafeței de sărituri și a aterizat peste ea, provocându-i o fractură de braț.
Deși specialiștii recomandă evitarea completă a trambulinelor, aceștia oferă și sfaturi pentru reducerea riscurilor pentru părinții care aleg să le dea voie copiilor să le folosească:
*Instalarea unei plase de siguranță, care poate înjumătăți riscul de fracturi;
*Permiterea accesului unui singur copil pe trambulină, pentru a preveni coliziunile;
*Evitarea săriturilor periculoase, cum ar fi piruetele;
*Amplasarea trambulinei pe un teren stabil și drept;
*Acoperirea arcurilor și marginilor cu protecții speciale;
*Supravegherea permanentă a copiilor de către un adult.
În locul trambulinei, specialiștii recomandă activități fizice mai sigure, care încurajează mișcarea și reduc timpul petrecut în fața ecranelor, fără riscuri mari de accidentare.
Jocul cu frisbee sau cu mingea, plimbările sau mersul cu bicicleta (cu cască de protecție) sunt alternative care oferă beneficii similare pentru sănătate. Aceste activități stimulează coordonarea și dezvoltă rezistența fizică în siguranță.
Dr. Ciprian Niculici adaugă și alte dispozitive la lista celor periculoase pentru copii: „Nici hoverboard-ul nu e ok, nici trotineta electrică nu e ok pentru copii, pentru că predispune copilul la niște riscuri.”
Academia Americană de Pediatrie atrage atenția că trambulinele nu ar trebui utilizate niciodată, cu excepția situațiilor în care sunt folosite de sportivi supravegheați în timpul antrenamentelor pentru activități precum săriturile în apă sau gimnastică.
Deși leziunile cauzate de trambulină nu sunt de obicei fatale sau permanente, unele pot fi suficient de grave pentru a necesita tratament specializat. Fracturile, traumatismele craniene și leziunile coloanei vertebrale sunt printre cele mai severe consecințe, iar recuperarea poate fi îndelungată și dificilă.
Specialiștii recomandă părinților să cântărească atent riscurile înainte de a permite copiilor accesul la trambulină și să considere alternative mai sigure pentru activitatea fizică.
